A câta oară ni se promit mii de kilometri de autostradă? Nu a fost guvern, partid din opoziţie sau de la putere, aspiranţi mai mici sau mai mari la funcţii înalte în stat care să nu fi „plusat” la masa electorală măcar cu câteva sute de kilometri de autostrăzi. A (re)venit rândul lui Victor Ponta, de această dată doar cu 1.200 km. Aceasta este „Strategia naţională pentru construcţia de autostrăzi până în 2018”. Autostrăzi pentru tot poporul! Până şi amărâtul acesta de Galaţi, atât de urgisit în materie de infrastructură rutieră, este prins în această proiecţie menită să ne asigure transcendenţa în raiul cu patru benzi al transporturilor. Noi, care nici măcar la drumul-express Galaţi-Brăila nu îndrăzneam să visăm, uite că ni se face hatârul să fim blagosloviţi chiar cu o autostradă care să ne ducă fir până la Ploieşti!
Pe hârtie, tot plaiul mioritic va fi în patru ani înţesat în lung şi în lat de şosele de vis. Dar experienţele în materie de investiţii publice din ultimele două decenii ne-au învăţat să suflăm în iaurtul promisiunilor. Realitatea este că, în România, un kilometru de autostradă a ajuns să coste cam cinci milioane de euro – în medie, că altfel au fost tronsoane şi de peste 20 milioane de euro/km. Prin urmare, toate autostrăzile „strategice” ar ajunge să coste cel puţin vreo şase miliarde de euro. Dar nu-i problemă. Ponta scoate din pălărie vreo 4,8 miliarde euro din fonduri europene, mai pune vreo 750 milioane de euro de la buget, suma se rotunjeşte cu ceva concesionări şi gata! Habemus suma!
Numai că toată această prestidigitaţie financiară nu poate ascunde tristul adevăr că, în actualul exerciţiu bugetar comunitar, România nu a reuşit să atragă decât vreo 17 la sută fondurile europene puse la dispoziţie, iar sistemul nu dă semne că ar fi devenit mai performant. Nici bugetul de stat nu se simte prea bine. În timp ce într-un cabinet al Guvernului se trasau autostrăzile pe hartă, în alte cabinete se tăiau de pe liste proiectele de investiţii, ca urmare a rectificării negative a bugetului. Prin urmare, sutele de milioane de euro de la stat aduc mai degrabă cu blana ursului din pădure.
Să mai punem la socoteală că marile proiecte de infrastructură au fost mereu prilej de târguieli interminabile la licitaţii, că de aici s-au tras şpăgi grase, bani pentru partide, bani pentru campanii? Vi se pare că s-au schimbat foarte multe în această privinţă? În ultimul clasament privind percepţia asupra corupţiei, dat publicităţii chiar zilele trecute, România mai cobora câteva locuri. Putem să fim printre codaşi în materie de integritate a autorităţilor publice, dar să ajungem peste noapte printre fruntaşi la kilometrii de autostradă construiţi? Puţin probabil. Mai sigure sunt noile taxe precum cele pe construcţiile speciale, supra-accizarea combustibililor, noile runde de liberalizări la energie electrică şi gaze. Dar astea sunt trucuri financiare despre care prim-scamatorul Ponta vorbeşte mai puţin. Nu de alta, dar astfel de „mici detalii” ar putea să-i strice reprezentaţia.
