Au spus-o alţii înaintea mea şi au spus-o bine: fiecare ţară are conducătorii pe care-i merită. Degeaba stăm şi ne plângem acum în barbă şi ne vine să spargem televizoarele de frustrare şi uimire când aflăm că parlamentarii noştri şi-au şters, printr-o simplă introducere de cartelă, toate infracţiunile pe care le vor produce în viitor! Cum aşa?! Păi, aleşii noştri au votat pe furiş nişte amendamente aduse Codului penal, care-i absolvă de pedepse în cazul în care comit chiar şi fărdelegi flagrante. Nemaifiind funcţionari publici, parlamentarii pot fi mai greu traşi la răspundere de acum încolo. Cu alte cuvinte, vor înfunda puşcăria pentru mită funcţionarii mărunţi, iar cei de la putere vor da tun după tun şi se vor lăfăi în continuare pe mega-salariile plătite din apăsarea noastră sub biruri şi taxe la stat. E o lipsă de bun simţ strigătoare la cer, iar noi asistăm neputincioşi la aroganţa, zeflemeaua şi impostura acestor trântori, pe care i-am trimis acolo să voteze legi care să ne avantajeze pe noi, nu să-i acopere pe ei să ne fure mai cu temei. Imediat după Revoluţie, era la modă desenul animat „Ferma animalelor”. Era acolo o replică pe care cu toţii am echivalat-o cu definiţia dictaturii - „Unele animale sunt mai egale decât altele”. Acelaşi lucru se întâmplă şi în legislativul nostru. Putem vorbi de o dictatură democratică parlamentară. Diferenţa e că, în timp ce în dictatura tradiţională, omul de rând nici nu mai e întrebat, iar răul vine peste el de undeva de sus, noi suntem chemaţi din patru în patru ani să ne facem rău cu propriile mâini. Pentru că ce fel de democraţie este aceasta, într-o ţară unde legile îi trag la răspundere doar pe cei amărâţi, iar parlamentarii se plasează, fără pic de moralitate, dincolo de braţele şi aşa scurte ale DNA şi ale ANI. Nu numai că vor putea fura în voie şi vor putea face trafic de influenţă la orice oră din zi şi din noapte, care se va numi pompos lobby, dar vor avea voie să se îmbuibe atotstăpânitori peste tot. Nemaifiind funcţionari publici, nu vor mai fi incompatibili cu directoratul la tot soiul de comitete şi comiţii ca să le pice şpăgi grase din mai multe locuri deodată. Poate cineva să-mi spună măcar o singură lege pe care parlamentarii s-o fi votat în ultimul an în folosul alegătorilor lor? Singurele preocupări ale reprezentanţilor poporului sunt doar cum să se organizeze mai bine în vederea comiterii de infracţiuni.
Lucrurile în România au luat-o razna, iar această situaţie va trena atâta timp cât alegătorii vor ignora adevăratul raport care există între ei şi trimişii lor în Parlament. Am mai spus şi cu alte ocazii, a fi cetăţean responsabil, înseamnă ceva mai mult decât plimbatul buletinului de vot la urne, mai mult decât plata la timp taxelor şi impozitelor. Trebuie să ne gândim şi la cum să-i tragem la răspundere pe cei care ne reprezintă, trebuie luată atitudine şi nu de unii singuri. Cu cât vom fi mai umili şi vom tăcea asupriţi, cu atât ei se vor folosi de voturile noaste şi se vor cocoţa pe jilţuri politice înalte, ca legile să nu-i mai poată atinge. Dacă s-a ajuns astăzi aici, o parte din vină este a noastră, i-am lăsat şi-i lăsăm în continuare să facă ce vor. Din această perspectivă, ne merităm soarta să avem asemenea specimene la conducere.
