Ţara arde, fie vorba între noi mai curând mocneşte, şi preşedintele s-ar pieptăna, dar n-are la ce. A lansat aşadar o nouă bombă de presă, care este detonată în etape, pe toate posturile, chiar în Săptămâna Mare.
Preşedintele se simte şantajat, ups!, asta ar însemna că i se cere ceva în schimbul a altceva?, din cauza presiunii puse pe membrii familiei domniei sale. Evident că autorii sunt tot mogulii de presă, iar lupta sa cu Vântu şi Voiculescu nu mai are sfârşit.
Departe de mine gândul că cei doi patroni media sunt nişte mieluşei care abia aşteaptă să fie duşi la tăiere, la Cotroceni, în scopul asezonării carului cu ouă trimise de Elena Udrea. Dar să ai tu, primul om în stat, grija permanentă a acestor personaje neclintite de două decenii din zona interesului public, unde au ajuns şi datorită sistemului legislativ şi administrativo-politic la construcţia căruia a pus umărul serios inclusiv stimabilul domn Băsescu, este o întreprindere care, în acest an electoral, mai mult strică decât ajută.
În locul unor răspunsuri clare şi la obiect, despre sume şi contracte, am aflat că în familia prezidenţială nu există decât două apartamente, şi o presiune constantă, un şantaj declarat, care nu-l va speria pe întâiul bărbat. Disputa cu Năstase nici măcar nu mai contează, includerea subiectului în răspunsul prezidenţial nefăcând altceva decât să-i dea pesedistului apă la o moară care n-ar mai fi trebuit să macine demult.
Pentru că subiectele acestea de corupţie, indiferent de numele implicate, că sunt din politică, afaceri sau sport, cu cât se lungesc, cu atât devin mai plictisitoare şi se diluează mai mult. Fac acelaşi zgomot pe care l-au făcut în 2004, iar după gratii se află doar Becali şi nici acesta pentru ce ar trebui. E de tot râsul să auzi cum a fost arestat pentru sechestrarea a trei borfaşi, când el umbla cu valiza plină cu milioane de euro să mituiască fotbaliştii.
De altfel, preşedintele e mai în temă decât noi în privinţa modului în care merg lucrurile în România. Dovadă că le ştie pe toate, chiar dacă nu toate ar trebui să i se pună în cârcă. Se bucură însă în direct că şi cei bogaţi dau seama în faţa legii, de parcă aceasta ar fi o victorie personală. Când, tot după spusele dumnealui, nimeni nu este mai presus de lege.
Aşa că săraci sau bogaţi, românii ar trebui judecaţi doar dacă au comis acte care se află în dezacord cu legislaţia în vigoare, într-o societate normal constituită. Dar ce e normal în societatea românească, acolo unde, ne spune preşedintele, instituţiile au început să lucreze cu folos, aşa deodată, abia de vreo lună şi jumătate? După patru ani de mandat sub semnul ardeiului…iute.
Ca să nu lungim inutil discuţia, şi nici să nu ne postăm de o parte sau de alta a combatanţilor, clar politici, părerea mea e că toţi sunt o apă şi un pământ, vom trage concluziile de bun simţ pe care le şi vehiculează românii aflaţi în plin post, pe la cozile sărăciei din acest an.
Deci Traian Băsescu, domnul preşedinte adică, este şantajat pe motiv de familie şi alte alea. Păi, de ce nu se ia una dintre cele două soluţii urgente şi la îndemâna cui ştim noi? Sau preşedintele să-i dea în judecată (cu date, dovezi, documente) pe cei care îl şantajează, de să le meargă fulgii în contact cu onorabila justiţie românească, sau DNA să se autosesizeze că ditamai preşedintele de ţară e şantajat şi să pună gospodăreşte cătuşele cui îndrăzneşte lucrul ăsta.
