Absurd de Galaţi. Colegul Marius Ţuca a descoperit zilele trecute o familie care are de plătit la căldură, pentru o singură lună, 900 de lei. Nu este vorba, aşa cum aţi putea crede, de căldura pentru o viloaie cu 20 de camere, ci despre încălzirea unui banal apartament de bloc, cu fix două camere.
Povestea o găsiţi pe larg în ediţia de faţă. Pe mine m-au trecut fiorii citind-o, căci situaţia acestor oameni conturează o dramă sfâşietoare, strigătoare la cer. Familia cu pricina are de ales: ori achită factura, deci se sinucide prin înfometare, ori nu o achită, deci riscă să intre pe lista rău-platnicilor, cu efectele de rigoare (apropo, acum două zile s-a vândut prin licitaţie încă un apartament de rău-platnic).
Este aproape inutil să căutăm o explicaţie logică pentru factura umflată tâlhăreşte de nişte intermediari aciuaţi în vieţile gălăţenilor cu largul sprijin al Primăriei Galaţi (spun asta prin prisma faptului că Dumitru Nicolae a insistat, în mandatul său, în dese rânduri, pe ideea că repartitoarele sunt o adevărată mană cerească). Nu se mai îndoieşte nimeni de faptul că bazaconiile prinse de caloriferele a 70 la sută dintre gălăţeni nu măsoară de fapt nimic. E doar o păcăleală, din care ies şifonaţi tocmai oamenii cinstiţi.
Familia Nechifor, cea la care face referire articolului colegului Marius Ţuca, simte pe propria piele efectele acestei situaţii halucinante. La blocul alăturat, în aceleaşi condiţii de furnizare a agentului termic, la un apartament identic, căldura costă în medie doar 300 de lei, adică de trei ori mai puţin. Nu cred că poate cineva să explice, ştiinţific, cum este posibil un astfel de scenariu. Poate?
Cred că avem de-a face cu o fraudă. O hoţie tolerată de mai bine de un deceniu de către autorităţi, căci este clar că din afacerea asta nu câştigă decât intermediarul şi cei care măsluiesc repartitorul în fel şi chip (cu prosopul, cu folia de aluminiu, cu cheia franceză etc). Oamenii corecţi pierd, căci sunt nevoiţi să suporte consecinţele necinstei celorlalţi. În fapt, ne confruntăm cu o înşelăciune organizată, iar procurorii gălăţeni ar trebui să se autosesiseze.
Hoţia cu repartitorul poate fi conexată lejer cu problema căldurii „din părţi”. Căci şi acolo se fură fără ruşine. Cunosc mai multe cazuri de proprietari de apartamente cu centrale termice, care nu mai au în locuinţă nicio ţeavă de la sistemul public (dat fiind că toţi locatarii din tronson au centrale), care stau într-un bloc unde spaţiile comune nu sunt încălzite (nu există nici ţevi), însă sunt obligaţi să plătească „pierderi în reţea”. Păi, ce pierderi? După ce calcule inginereşti trebuie să plătească cineva pentru pierderile dintr-o reţea cu care nu este în contact?
Dincolo de aspectele care ţine de moralitate, consider – nu în ultimul rând – că e cazul ca Primăria Galaţi să iasă din hibernare în chestiunea căldurii. Nu-mi place deloc ideea că municipalitatea se detaşează, pâş-pâş, de problemă. Discursurile de genul „să se descurce asociaţiile” şi „livrarea căldurii este o treabă pur comercială” nu-şi au rostul. Atâta timp cât Primăria a încurajat acest dezastru (e drept, la conducerea instituţiei erau alţi oameni, dar asta nu e o scuză), tot ea e cea care trebuie să caute şi să găsească soluţii. Altfel, prevăd că dom’ inginer Stan va avea curând - la o adică, până la iarna viitoare mai sunt doar şapte-opt luni - probleme. Mari probleme.
