Un topor fără coadă, nu-i topor. Un cuţit fără tăiş, nu-i cuţit. O lingură fără găvan, nu-i lingură. Stă în logica elementară a lucrurilor ca întregul să fie considerat întreg dacă poate îndeplini MENIREA pentru care a fost construit. Pare simplu, însă teoria e valabilă doar pentru latura neînsufleţită, pasivă, a materiei. În cazul „regnum animalia” se schimbă datele problemei. Totul devine cam ca un ghem de sfoară chinuit de ghearele a mii de mâţe. Iar culminaţia e atinsă prin „zoon politikon” - întâiul expert în forma fără fond, în efectul fără cauză.
Să luăm ca exemplu responsabilitatea. În teorie, responsabilitatea este o combinaţie între instinct, raţiune şi nesimţire. Doza în care participă fiecare ingredient variază de la individ la individ. De aceea nici nu semănăm unii cu alţii: „chimia” e prea complexă pentru ca rezultatul să se încadreze în nişte tipare simple. Asta nu înseamnă, însă, că nu există câteva curente care aşează cumva lucrurile într-o zonă structurată. Empiric şi subiectiv, dar suficient cât să se observe.
„Zoon politikon” e cheia. Unii ar spune că este izvorul răutăţilor lumii, dar n-aş vrea să cad în patima nihiliştilor. Merg pe teoria funcţionalităţii ascunse şi afirm că probabil că au şi politicienii un rol pe faţa pământului, căci altfel nu i-ar mai fi creat DUMNEZEU. Dacă i-o fi creat El şi nu tabăra adversă… Însă poate că vă întrebaţi ce legătură este între „zoon politikon” şi responsabilitate. Există! Bunăoară, ce credeţi despre indivizii care, în ultima vreme, au încălcat LEGEA din poziţia de angajaţi ai statului? De fapt, de ce credeţi că au ajuns după gratii doar ei, în vreme ce cei sub a căror comandă politică au acţionat împricinaţii sunt bine, mersi, în libertate? E logic?
Res-pon-sa-bi-li-ta-te. Un cuvânt lung. Şaisprezece litere, şapte silabe, multe semnificaţii. Atunci când tu - ministru, senator, deputat sau şef de partid - numeşti într-o demnitate publică pe cineva, se cheamă că îi dai girul. Garantezi pentru el. Îi asiguri pe fraierii care plătesc taxe că alde Bocăneanu sau Marinela Dobre sunt cei mai buni oameni posibili. Dar chiar garantezi? Rişti ceva dacă pariezi pe un cal mort? N-aş zice…
În opinia mea, clasa politică din România a fost mult prea lesne ABSOLVITĂ de obligaţia responsabilităţii. De asta nici nu merg lucrurile în ţara asta. S-a creat, aşa, o opinie în masă cum că politicianului îi este permis orice. Că doar el face legea şi, la o adică, o poate modifica după cum i se aşează mai bine. Falsul în declaraţie, înşelăciunea, calomnia, insulta sau traficul de influenţă sunt infracţiuni doar pentru amărâţii de contribuabili. Ei, alde „zoon politikon”, sunt scutiţi de corvoada responsabilităţii.
Aştept cu interes momentul când premierul care a susţinut un ministru corupt îşi va da necondiţionat DEMISIA şi se va cere să fie anchetat. Mă incită ideea că un şef de partid cu oameni băgaţi la zdup se retrage definitiv din viaţa publică. Sunt avid să prind ziua când la departamentul „mături şi lopeţi” va fi pus un om care se pricepe la mături şi la lopeţi, iar la departamentul „rahat cu perje” va fi pus un om care se pricepe la rahat cu perje. Aşa, din dragoste pentru responsabilitate şi competenţă.
Ştiu însă că visez… Căci tot de la politicieni ni se trage ideea că pe ei „îi pedepseşte electoratul”. Ce CAPCANĂ perfidă! Electoratul nu mai pedepseşte demult pe nimeni. El doar îşi vinde conştiinţa pe doi mici şi-o bere. Plus o promisiune că o să fie bine şi la vară cald…
