Pentru gălăţeni, situaţia Apaterm a devenit un adevărat serial, la fel de lung precum "Tânăr şi neliniştit!". S-a strigat de atâtea ori "faliment!", s-a strigat de atâtea ori "hoţii!", încât toată lumea tinde să creadă că cererea de faliment venită dinspre Electrocentrale este cusută cu aţă albă. Numai că, de data aceasta lucrurile nu stau tocmai aşa. De data aceasta falimentul tinde la o probabilitate de 90 la sută.
Motivele sunt multiple. Plecând de la bulgărele de zăpadă al facturilor neplătite cu anii, trecând prin nişte firme specializate în insolvenţă de la Constanţa şi având ca staţie finală Mediaşul cu a sa companie Romgaz, falimentul închide cercul vicios al căldurii din Galaţi.
Sunt de bună-credinţă, deci aştept să văd care dintre cele trei variante ale încălzirii Galaţiului vor fi folosite după falimentul Apaterm. Fiecare dintre ele are plusurile şi minusurile sale. Să sperăm că, după mai bine de zece ani, gălăţenii se vor încălzi eficient şi mai ales individual, fără a depinde de vecini sau de hachiţele vreunui administrator de bloc. Să sperăm!
Pe de altă parte, tot de bună credinţă fiind, vreau să văd dacă vreunul dintre procurorii gălăţeni are tăria necesară pentru a tăia nodul gordian ce poartă numele de căldură în Galaţi. Cazul căldurii nu este unul la fel de recompensator precum cazul Bica, să spunem, dar nişte milioane de euro pe ici pe colo tot s-or găsi. Începând din anul 2004, de la spargerea în Apă Canal şi Apaterm, sistemul de termoficare din Galaţi a reprezentat o adevărată vacă de muls pentru multe personaje mai mult sau mai puţin dubioase, începând cu administratorii asociaţiilor de locatari şi de proprietari şi terminând cu clasa politică (pentru care căldura a fost echivalentă cu voturile).
Tare mi-aş dori să strâng mâna unui procuror suficient de vertical pentru a descâlci hăţişul de hârţogăraie ce îl reprezintă Apaterm. Să îl văd pe reprezentantul legii care poate demonstra legăturile existente dintre politic şi sistemul de termoficare. Să-l văd pe omul care va calcula, negru pe alb, prejudiciile aduse la bugetul statului şi la bugetul local. Şi mai mult, aş vrea să văd nişte feţe. Feţele celor care, de mulţi ani, ne mint cu bună ştiinţă, spunându-ne să plătim întreţinerea, în timp ce tremurăm de frig în propriile case. Să văd aceste feţe plimbându-se, în calitate de pasageri, cu dubele cu girofar.
Visez frumos? Nu cred! Baza de plecare a unei anchete există. Tot ce trebuie să facă respectivul om al legii este să se ducă la bibliotecă, să ia arhivele ziarelor gălăţene, să caute pe net absolut tot ce s-a scris începând cu anul 2004 şi să pună cap la cap nişte iţe, pe care ulterior să le lege cu acte cerute pe cale oficială. Surprizele şi numele vor fi mari. Satisfacţia, de asemenea. Nu spun că acest dosar este unul uşor, din contră, este cât se poate de complicat. Dar este cât se poate de necesar, măcar pentru cele peste 60.000 de familii rămase în sistemul de termoficare şi care sunt tratate, de mai bine de zece ani, de către domnii cu gulere albe ca şi când ar fi nişte găşti de infractori.
