Mai mult costă studiile de fezabilitate decât… fezabilităţile, lipsă! Studiile sunt nişte chestii aplaudate de toţi, dar consumă şi ele bani publici, indiferent dacă se aplică ori nu. Dacă bugetul acestui an a prins doar un fleac de 100.000 lei pentru consolidarea Falezei (tot municipalitatea estima costurile totale la vreo 38 de milioane de euro!), deci mai nimic, anul trecut edilii au scos peste 347.000 lei doar pentru studiul şi expertiza hidrogeotehnică privind Faleza şi zona adiacentă. Din păcate, Faleza este gândită în continuare ca un fenomen separat de restul oraşului în scufundare!
Fostul prefect Nicolae Beuran îmi mărturisea, după ce se întorsese de la Guvern cu ceva fonduri, că nici nu se aşteptase să le obţină, însă televiziunile centrale tocmai excitaseră curiozitatea naţională: strada Brăilei, pe sub care, ca în mai tot oraşul vechi, sunt o mulţime de hrube, tocmai se prăbuşise, înghiţind... un autobuz! De atunci, ne-am tot obişnuit cu surpări în carnea din lut moale a oraşului, astfel încât am pus cruce oricărui studiu al „hrubelor”. Chiar dacă regretata specialistă în stabilitatea solului, inginera Margareta Bălan, credea chiar în posibila lor exploatare turistică.
Ei bine, vechii edili măcar au încercat consolidarea „hrubelor”! Într-un număr din iulie 1880 al cotidianului „Vocea Covurluiului”, o ordonanţă a primarului Grigore Mihăilescu cerea „legarea şi asigurarea hrubelor”. „Având în vedere însemnatul număr de hrube ce potricălesc (bortelesc - n.n.) oraşul în diferite părţi (…), că ramificaţiile unor atari hrube se întind în unele locuri chiar pe sub strade şi stabilimente publice”, surpându-se la ploi, se anunţau pedepse pentru cei care nu le vor întări cu „zidărie de bună calitate, legată cu mortar de var hydraulic”. Am vizitat câteva tuneluri refăcute, majoritatea fiind din cărămidă, dar fără mortar, de unde deduc că şi gălăţenii de atunci s-au făcut că plouă!
Pantazi Ghica, delegatul ministrului Instrucţiunei Publice (chiar V. A. Urechia al nostru), trimis pe la 1880 să verifice zvonul privind un tunel ce ar fi legat Sf. Precista de Brateş, s-a lovit de tăcere: se temea lumea de expropieri?
Acum câteva mandate, a fost considerat un succes planul de urbanism zonal (doar!) pentru Micro 19, complet, cu reţelele subterane. Cartier nou, nu prezenta complicaţii de ţevi, care apar de unde nu te aştepţi, sau hrube, ca în centru, sau vechi canalizări. Văile naturale - fostul Vad al Măcelarilor, pe la P-uri, Canalul Iacomi, cel îmbrăcat în lemn, de pe strada Dogăriei, Valea Ţiglinei, care a săpat pe dedesubt şi a prăbuşit complexul de La Francezi - au fost acoperite! Dar n-ar trebui să dezgropăm inclusiv… greşelile edililor de odinioară?
Un raport al primarului Ressu din 1889 relata că, la fel ca predecesorii, a trebuit să facă mereu ˝reparaţiuni˝ canalizării mari: „Constructorul nu a respectat proiectul, dar nici proiectul nu a fost întocmit după normele reţelelor de canalizare, ca să permită apelor uzate să curgă către Dunăre. Nu exista panta necesară” pe Mavramol, Tecuci, Traian şi apa refula în stradă! Măcar, în 1878, 1880, 1883, 1887, s-a lucrat la structura de rezistenţă a canalelor. S-a mai întărit ceva în ultima vreme? Situaţia puţea, la propriu, căci dejecţiile refulau! Iar treaba pute şi acum!
