Mă tot sună un doctor, de vreo câteva luni încoace. Un ins perseverent şi hotărât să-şi bage la puşcărie vreo doi consăteni, dintre care unul primar, iar altul, vicepreşedinte de instituţie. Asta, evident, după ce-i va vedea demişi şi smeriţi pentru rele lor. La început, am luat-o ca pe-o glumă. Mi-am zis că deh! or avea şi aleşii vreo nefăcută pe conştiinţă. O fi vorba de vreo amantă ferită de ochii lumii. De vreun copil din flori sau de unul căruia nu-i mai ajunge pensia alimentară. De vreo fostă iubire din tinereţe care, vestejită de ani, şi-a amintit de unul din ei şi s-a hotărât acum să-l acuze de viol, aşa, numai ca să-i deschidă baierile pungii. Sau cine ştie, poate chiar de vreun profesor de la şcolile din localitate, care să-i facă de ruşine pe aleşi că în tinereţe nu fuseseră în stare să învăţe la timp tabla înmulţirii cu şapte sau diftongii”, cu toate că acum acum o fac pe pricepuţii la toate. Dar nu, lucrurile erau mult mai complicate de atât.
Văzând că nu prea-i mai răspund la telefon, doctorul a început să-mi şi scrie. Mai întâi, mi-a adresat o misivă în care-mi spunea că primarul reclamat ar fi un contrabandist şi că are, în casa de proporţii imperiale din sat, un arsenal pe care îl stochează sub pază. Plus că, la distanţă sigură de depozitul de arme, pe lângă loc de dans şi alte construcţii de agrement, şi-a construit un cinematograf în care se uită, cu prietenii, la filme porno. Asta, bineînţeles, când nu e plecat de acasă cu treburi de contrabandist. Sau când nu-şi fugăreşte părinţii prin curte cu arma scoasă din safe. Sau, fie, când nu-şi pierde vremea povăţuindu-şi apropiaţii să-i umilească pe cetăţenii de care, dealtfel, are nevoie peste nici un an, la alegerile care se apropie.
Iar dacă despre primar aflu că e rău şi corupt, ei bine, nici nu-mi pot aduna vorbele ca să-l descriu pe vicepreşedinte, în închipuirile doctorului. Cică şpaga pe care ar lua-o, de fapt, o chestiune minoră. E mai degrabă un soi de joc de glezne, ca să nu i se risipească aura malefică în zilele când n-are vreme să facă rău măcar un rău substanţial, prin localitate. Doctorul e de părere că, pe vremea lui Ceaşcă, vicepreşedintele chiar şi-a ucis un consătean. Mă rog, nu l-a ucis, că la mijloc a fost un accident, dar… moartea tot moarte se cheamă. Apoi, parcă nesătul de propria sa răutate, vicepreşedintele a mai şi otrăvit un om. Nu, de fapt n-am putea spune chiar că l-a otrăvit, ci mai degrabă că l-a iradiat. Păi, cum cu ce?
La acea vreme, vicepreşedintele ar fi fost traficant de mercur. Sau de altceva, dar oricum era vorba despre un material radioactiv. Mai mult ca sigur. Doar o spune un doctor…
Ieri, doctorul mi-a mai dat un telefon. Se plângea că eu - corupt până-n măduvă şi vândut pe viaţă duşmanilor lui - nu vreau să scriu în ziar adevărul despre ce se întâmplă în localitatea sa.
Drept e că, la primele scrisori primite de la el, am râs cu lacrimi. La următoarele, doar am zâmbit. Dar, văzând cum se îngroaşă, pe birou, teancul de scrisori în care primarul şi vicepreşedintele sunt făcuţi albie de porci, m-am întrebat: ce-ar fi dacă vreodată, vreo comisie de evaluare din ţara asta îl va scoate pe doctor sănătos tun şi apt să trăiască în societate? În ce hal de lume am trăi…
