Strada Stadionului. A fost închisă traficului pe 17 iulie 2014 pentru, spuneau autorităţile, „cel puţin 60 de zile”. Suntem în 22 august 2015 şi-a ajuns, în sfârşit, în faza de asfaltare, dar numai Dumnezeu ştie cât şi dacă o să ţină şi nu ne paşte iar vreo scufundare, eventual cu Liceul Sportiv şi cu blocuri cu tot. Iulie 2014 - august 2015, un an şi-o lună.
Strada Basarabiei, între Baia Comunală şi bulevardul Coşbuc. A intrat în reparaţii la finele lui 2013 şi-ar fi trebuit să fie gata în decembrie acelaşi an. N-a fost. Pentru un „flintic” de 200 de metri lungime, pe porţiunea dintre Anul Revoluţiei 1848 şi intersecţia cu bulevardul Coşbuc, Basarabiei a rămas închisă până în octombrie 2014. Deci aproape un an!
Strada Ana Ipătescu. Modernizarea ei ar fi trebuit să fie gata pe 10 septembrie 2013, dar la acea dată artera zăcea abandonată, cu reţelele pe-afară. A fost gata de inaugurare abia în noiembrie 2014. Deci mai bine de un an.
Primul cartier de locuinţe sociale din Micro 17. Termenul de finalizare era 22 august 2015, dar încă din iulie se ştia că nu va putea fi respectat. Din cauza unor probleme litigioase, acum o lună doar 11 blocuri erau ridicate, celelalte patru urmau şi autorităţile estimau optimiste că la finele anului locuinţele sociale vor fi date în folosinţă. Să sperăm!
Refugii în toate staţiile Transurb şi maxi-taxi. Nu mai avem din toamna anului 2012. Şi nici acum, în august 2015, călătorii care aşteaptă în staţii un mijloc de transport nu au unde se adăposti de ploaie, ninsoare, vânt sau dogoare...
Parcul Industrial. Cică e gata de anul trecut, în condiţiile în care a fost început în 2006. Dar oricât de funcţional s-ar lăuda că este, ba chiar şi-a tras şi indicator, ca să-l nimerească investitorii mai uşor, tot gol-puşcă a rămas!
Plaja Dunărea. A fost închisă în august 2014 şi aşa a rămas! Iar speranţele şi planurile de transformare a ei într-un mirific aqua-park, cu tobogane care să pornească de la Turnul Tv şi să coboare până la Dunăre s-au risipit ca nisipul în bătaia vântului. Bine măcar că a dat frigul şi nu ne mai pârjoleşte sufletul imaginea bazinului gol şi jerpelit.
Faleza Dunării cu Falezogaura şi puiul ei. Câinii comunitari cu puii lor. Surpările, tasările care apar şi reapar de parcă ne-am fi născut în zodia craterului. Şi lista nefăcutelor poate continua mult şi bine.
De la ce m-am luat? Păi de la scandalul iscat săptămâna trecută, între primarul Marius Stan şi foştii lui colegi din PNL, pe tema şedinţei de îndată. Repet: DE ÎNDATĂ. Deşi, la cum merg treburile prin Galaţi, „de îndată” s-ar părea că nu există în dicţionarul uzual al aleşilor şi autorităţilor, uite că nu-i deloc aşa. Am numărat eu: din iunie 2012 şi până în 22 august 2015, ştiţi câte şedinţe de îndată au avut loc? 25!
Şedinţe „hocus-pocus”, în care aleşii au votat pe ascuns, departe de ochii presei, câte două-trei, dacă nu chiar mai multe hotărâri. Ce vizau ele? În majoritate, banii bugetului, care erau împărţiţi şi reîmpărţiţi. Şedinţe despre care se afla că „au fost”, nu că „sunt” sau „vor fi”.
Şi dacă tot au reuşit să facă atâtea „de îndată”, încercam să găsesc şi eu un lucru bine făcut şi măcar la timp, dacă nu "DE ÎNDATĂ" în Galaţiul acesta. Şi al naibii, n-am găsit!
Aşa că, în lumina celor 25 de „hocus-pocus”, întreb şi eu, nu dau cu parul: Facem şi noi ceva de îndată pentru Galaţi?
