Tot răul spre Schengen

Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Şi uite aşa, de când spaţiul a dat în clocotul crizei refugiaţilor, România „va întreba prieteneşte”, vorba premierului Victor Ponta, la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), din octombrie, „de ce nu suntem încă în Spaţiul Schengen”... Ironii de genul acesta au mai avut şi alţi politicieni români, în condiţiile în care, în prezent, pare mai convenabil să fii în afara Spaţiului Schengen decât în interiorul lui. E un fel de „dacă voi nu ne vreţi, ei… vă vor!”.

Există însă şi poziţii mai serioase, precum cea a ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, care a declarat că problema aderării României la Schengen va fi abordată inclusiv „din perspectiva securităţii din interiorul UE, a migraţiei ilegale şi terorismului”. Se sugerează astfel, mai degrabă o poziţie prudentă, decât una entuziastă pentru o eventuală intrare, acum, în Schengen. În plus, chiar şi unele cancelarii occidentale şi-au manifestat mai mult sau mai puţin oficial temerea că, printr-o eventuală extindere a Schengen cu România şi Bulgaria, s-ar lărgi frontierele expuse valurilor de migraţie ilegală dinspre Grecia şi Turcia.

Dacă există politicieni – şi de o parte şi alta a frontierelor, oricare ar fi ele – care consideră că ar fi mai bine să stăm, deocamdată, departe de Spaţiul Schengen, mai sunt şi unii care consideră că e momentul pentru a bate fierul cât este cald. Adică, dacă tot se vorbeşte de solidaritate socială, cote de refugiaţi, poziţii comune la nivelul UE, să se vorbească şi de aderarea noastră la Schengen. Am auzit nu numai oficiali români, ci şi miniştri de la Sofia care consideră că aderarea la spaţiul de liberă circulaţie trebuie să fie o soluţie a problemei imigraţiei ilegale. Asta pentru că, nu-i aşa, doar se pune problema întăririi securităţii la frontierele externe ale Uniunii Europene. Iar asta ar include, automat, România şi Bulgaria.

Printre cei care cer rezolvarea la pachet a crizei refugiaţilor şi cea a aderării României şi Bulgariei la Schengen, n-ar fi exclus să existe şi o oarecare doză de oportunism. În condiţiile în care e evident că refugiaţii vor să ajungă în ţările dezvoltate ale UE, nu să rămână în cele „de periferie”, e poate destul de uşor de vorbit de extinderea Schengen. Să fim, totuşi, atenţi la ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se îndeplinească. În aceste zile, s-a reaprins problema intrării României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, însă tot în aceste zile, ex-preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, propunerea înfiinţarea, taman în „ţările de la periferia Schengen” a unor centre pentru refugiaţi! În condiţiile în care de sărăcia din România fug nu numai românii, ci şi refugiaţii din Siria sau Irak, la ce ne-am aştepta? Să se transforme România într-un soi de „puşcărie” pentru miile de refugiaţi şi asta, culmea, în numele liberei circulaţii?

Dincolo însă de aceste speculaţii şi dorinţa noastră de a intra în Spaţiul Schengen, trebuie să privim în continuare la motivele pentru care suntem respinşi de unele dintre ţările din spaţiul comunitar. Vrem să intrăm într-un club select, dar nu putem face asta cu „proastele maniere” ale unei corupţii endemice, de exemplu, chiar dacă „tehnic” stăm bine. Iar faptul că la poarta „clubului” bat mii de refugiaţi disperaţi, nu ne face nici mai frumoşi, nici mai cinstiţi decât ieri. Ar trebuie, totuşi, să ne facă mai umani şi să nu folosim nenorocirea altora ca instrument de şantaj.

Citit 1391 ori Ultima modificare Vineri, 11 Septembrie 2015 17:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.