De câţi (b)ani ne încălzim iarna asta?

Evaluaţi acest articol
(12 voturi)

Gălăţenii racordaţi la sistemul centralizat de încălzire sunt rugaţi să închidă geamurile apartamentelor! Din cauza celor de la etajele inferioare răcesc trecătorii! Iar din vina celor de la etajele superioare, scade temperatura în oraş.

O fi Halloween, dar numai a umor sadic nu sună. E cinic! Deşi, dacă privim un pic retrospectiv problema, exagerez. Gălăţenii sunt deja căliţi! Încă de pe vremea duşurilor reci care au început pe 1 aprilie 2015, când s-a întrerupt furnizarea apei calde! Iar dacă-i vorba de rezistenţa la temperaturi nocturne medii de până-n zece grade, când, legal, ar trebui să înceapă furnizarea agentului termic, suntem deja antrenaţi de ani de zile.

"Alertă de gradul zero: Când vom avea căldură?", titra pe prima pagină a ediţiei din 13 noiembrie 1998, „Viaţa liberă”. La acel moment, Apaterm tocmai împlinea cinci luni de viaţă! Tocmai o transformaseră aleşii locali din regie autonomă în societate comercială. „Asigurarea căldurii depinde nemijlocit de achitarea restanţelor la întreţinere, primarul Eugen Durbacă şi prefectul Victor Paul Dobre îi roagă pe toţi gălăţenii să ajungă cu plata la zi. Apaterm are de încasat de la asociaţiile de locatari şi casnici sume în valoare de aproape 71 miliarde de lei. Pe de altă parte este datoare şi la Electrocentrale cu suma de 41,2 miliarde de lei”, consemna ziarul local. Şi, victorie: „De astăzi (14 noiembrie 1998) avem căldură!”, titra tot „Viaţa liberă”, nuanţând un pic entuziasmul general cu o declaraţie a directorului Apaterm, inginerul Aristide Tănăsescu: „La sfârşitul săptămânii care vine, din punctul nostru de vedere, întregul sistem va putea încălzi apartamentele”.

Mai vreţi un pic de deja-vu? „Program de reducere a pierderilor. Anul 2000: pierdere 2.979 milioane lei. Anul 2001: profit 3.182 milioane de lei. Măsuri de urmărit: creşterea productivităţii muncii prin reducerea unui număr de 271 salariaţi, trimiterea personalului societăţii în concediu fără plată pentru 1-2 luni pe an”, propunea acelaşi Tănăsescu, pe 12 iulie 2001. În noiembrie, mai adăuga două măsuri: „Se vor constitui comisii din salariaţii societăţii care să meargă la asociaţiile de proprietari, în special la cele cu rău-platnici, pentru încasarea creanţelor. Sistarea prestaţiilor la clienţii rău-voitori şi acţionarea lor în instanţă”.

Ne mai minunăm acum că dacă însumăm perioadele în care gălăţenii nu şi-au plătit facturile de încălzire se ajunge la peste 600 de ani?

Să revenim în timpurile noastre. Prin august, primarul Marius Stan propunea un referendum: gălăţenii să fie întrebaţi dacă mai vor sau nu încălzire centralizată, pentru ca „să scăpăm de o belea care ne-a adus până acum, în trei ani, un cost de peste 70 de milioane de lei”. Acelaşi edil aşteaptă acum ordonanţa de urgenţă pentru un credit de 33 de milioane, în vederea achiziţionării combustibilului pentru iarna 2015-2016.

Un credit care s-ar alătura celorlalte două împrumuturi făcute de Primărie, de câte o sută de milioane de lei, pentru investiţii. Aritmetic, cele 33 de milioane ar părea un mizilic în comparaţie cu celelalte 200 de milioane. Pe de altă parte, creditul pentru căldura acestei ierni este pe 20 de ani. Cam tot atâţia de când gălăţenii se întreabă înfriguraţi prin case dacă şi de când vor avea sau nu căldură în sistem centralizat. Deci de câţi (b)ani ne încălzim iarna asta?

Citit 1589 ori Ultima modificare Vineri, 30 Octombrie 2015 18:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.