Probabil că nu-i chiar întâmplător că dezbaterea privind stadiul proiectului tunelului pe sub Dunăre de la Galaţi a apărut în plină campanie electorală. Pe de altă parte, merită să ne reamintim în fiecare zi că în partea asta de ţară nu s-a derulat niciun proiect major de modernizare a infrastructurii. „Crema” fondurilor, fie ele europene sau de la bugetul de stat, au luat calea zonei de vest a ţării, iar Moldova a rămas de căruţă, cu drumuri în care dai prin gropi şi îi aduc la exasperare pe potenţialii investitori care se încumetă să ajungă pe aici.
Că la prezentarea făcută de firma de consultanţă Louis Berger au fost nu numai gălăţeni, ci şi reprezentanţi din administraţia publică din judeţele învecinate, ceva parlamentari şi chiar de pe la Ambasada SUA, demonstrează că proiectul tunelului nu-i chiar atât de lipsit de interes pe cât le place unor să creadă. Desigur, faptul că proiectul tunelului nu-i prins în Master Planul de Transport, deci n-ar fi o prioritate în ochii Guvernului, că nu e clar unde şi cum o să se facă legătura cu restul infrastructurii de transport, bună, rea, cum o fi ea, că nu se ştie cu certitudine cine şi în ce condiţii ar fi dispus să bage o căruţă de bani în acest proiect, sunt probleme ce nu pot fi trecute cu uşurinţă cu vederea. Dincolo de asta, însă, ce ne-au oferit, nouă, gălăţenilor, toate măreţele strategii gândite pe la Bucureşti? Fix praful de pe tobă! Iar dacă te duci la ei să-i tragi de mânecă, îţi răspund că, oricum, Galaţiul şi economia din zonă e pe chituci, ce-i mai trebuie tunel, pod, aeroport sau autostrăzi? Când plapuma bugetară e mică, trage de ea cine e mai puternic, mai interesat, mai deştept, iar din punctul acesta de vedere Galaţiul n-a avut parte în deceniile din urmă de aleşi care să-i apere prea bine interesele. Gândiţi-vă doar la orgoliile prosteşti care ţin departe Galaţiul de Brăila, fiecare cu sărăcia lui, în loc să-şi susţină împreună un punct de vedere, ca a doua aglomerare urbană după Bucureşti.
Că e tunelul sau alt proiect de infrastructură de transport, Galaţiul are nevoie de investiţii ca de aer, că aceasta este temelia pe care se poate ridica mediul de afaceri şi se pot genera locuri de muncă. Culmea este că nici măcar acum, când prin Cluj sau Timişoara greu mai găseşti angajaţi, iar şomajul este aproape de zero, judeţele din Moldova sunt lăsate să se sufoce pe mai departe în sărăcie şi nici că vine vorba de a se facilita vreo legătură cu zonele mai dezvoltate.
Prin urmare, că e sau nu tunelul cea mai bună soluţie pentru Galaţi, tot e mai bine să încerci ceva decât să stai cu mâinile în sân. Dacă au alţii idei mai bune, să le spună! Şi poate, nu în ultimul rând, că e vorba de tunel sau de altceva, ceea ce nu trebuie să uităm este că forţa unui proiect constă în dorinţa unei comunităţi de a-l pune în practică. Voinţa este, până la urmă, cel mai important capital, fie că e vorba de politică sau proiecte de infrastructură.
