Copiii noştri de departe

Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Sâmbăta trecută, am avut privilegiul să particip, pentru câteva ore, la nunta de aur a unor părinţi şi bunici cum oricine şi-ar dori să (mai) aibă, familia Georgeta şi Ştefan Arsene din Târgu Bujor. Pregătit cu minuţiozitate de familie şi prieteni, care le-au fost alături sărbătoriţilor în număr mare, evenimentul fusese, de fapt, amânat faţă de data când ar fi trebuit să se întâmple, tocmai pentru ca nepotul mirilor, Codrin Arsene, al cărui nume vi-l amintiţi cu siguranţă din paginile ziarului nostru, la care a colaborat când era elev de liceu, să poată să vină din America, pentru a le face o surpriză. Ce emoţii au fost acolo, nu vă zic, e uşor de imaginat! Mândria bunicilor şi părinţilor faţă de reuşita copilului lor - şi o spun cu mâna pe inimă, au toate motivele să fie mândri! - este, cu siguranţă, mereu umbrită de distanţa la care se află de ei, de ţară, de locul unde a devenit om. Evident, pentru el, e mai bine să fie acolo unde este, iar gândurile bune ale celor care l-au crescut îl însoţesc permanent, în tot ceea ce face, dar era suficient să vezi privirea cu care îl urmăreau, pe când stătea de vorbă cu câte cineva din familie, cu foşti profesori şi prieteni, pentru a şti cât de mult conta pentru ei să-l aibă acasă. Cu două zile în urmă, într-o discuţie amicală cu un fost coleg de redacţie despre realizările nepoatei dumnealui, abia intrată pe băncile liceului, am regăsit acelaşi sentiment amestecat, de mândrie absolut justificată, amestecată cu o tristeţe, aproape insesizabilă, şi totuşi acolo. Copila, foarte bună la engleză, avea, probabil, să zboare curând spre zări britanice şi intuiam în cuvintele bunicului regretul, deşi nerostit, că altă cale nu prea este, că aici, oricât ne-am dori să-i reţinem, copiii noştri nu au viitor. Exemple sunt nenumărate în jurul meu: doi veri primari ai mei sunt plecaţi din ţară definitiv, iar mama le duce dorul, făcând naveta Galaţi-Belgia să-i vadă, soţul unei prietene se întoarce azi la muncă, tot în Belgia, după ce a petrecut acasă doar zece zile după şase luni de absenţă, majoritatea colegilor mei de generaţie sunt plecaţi din ţară, unii şi de pe continent, o mulţime de alţi tineri gălăţeni lucrează pe vase de croazieră, şi nu pentru că ar fi ahtiaţi după navigat, ci, pur şi simplu, pentru că salariile acelea, obţinute cu sacrificiul constant al distanţei faţă de părinţi şi prieteni, îi ajută să-şi făurească visuri. Şi să şi le împlinească. Cu câţiva ani în urmă, diferite voci din public săreau la gâtul unor soldaţi morţi în Afganistan, doar fiindcă aceştia plecaseră acolo voluntar, să strângă bani pentru a-şi cumpăra o casă. Nu un palat, un simplu apartament cu una, două camere, ceva care nu ar trebui să fie considerat un lux, dar, din păcate, în Galaţiul contemporan încă este. Să ne înţelegem: a pleca sau a rămâne sunt opţiuni personale. Unii reuşesc pe alte meleaguri, îşi construiesc vieţi acolo, uneori îşi iau cu ei şi părinţii, şi bunicii. Alţii muncesc nişte ani şi se întorc, pentru a-şi face aici o casă, o familie, un rost. Cei care rămân au, la rândul lor, avantaje şi dezavantaje: pot fi lângă familie în cazul în care se întâmplă ceva rău, dar, probabil, nu au mijloacele, cel puţin materiale, pentru a-i ajuta. Ce mă doare mereu e lipsa de perspective. Cum am putea să-i condamnăm că vor să plece, când oraşul ăsta, chiar ţara asta nu le mai oferă aproape nimic pentru a-i reţine?

Citit 1996 ori Ultima modificare Joi, 29 Septembrie 2016 20:47

3 comentarii

  • postat de blue
    Vineri, 30 Septembrie 2016 11:00
    5.13.234.***
    Cand priveşti viitorul doar prin prisme de plastic, cam aşa se întâmplă. Ne plângem că n-avem doctori, profesori, meseriaşi... că bâtrânii noştri sunt ai nimănui, că ne abandonează copiii şcoala.... Dar de ce ne plângem, când privim viitorul unui copil doar prin prisma bunăstării materiale şi a "realizării profesionale", adică aia, realizarea, care aduce căsoaice, maşini, giuvaiericale....? Mentalitatea românului că acasă totul trebuie să-i pută, că ţara asta nu-l merită, deşi i-a dat educaţie, hrană, gândire,... e singura vinovată de situaţia creată, nu oculta mondială, nu aleşii de la Bucureşti care sunt emanaţi de aceeaşi mentalitate, nu Dumnezeu care ne dă, dar nu ne poate băga şi-n traistă. Aşa că, gândirea aceasta de contemplaţie cum că totul trebuie să vină de-a gata pentru simplul motiv că :ce "tari suntem noi" ar trebui în sfârşit eliminată din viaţa românului. Sigur că-i mai simplu să mergi la de-a gata într-o societate mai bună dar clădită de alţii decât să pui o cărămidă la societatea ta, dar dacă întrebi copiii neviciaţi care e visul lor cel mai frumos, or să-ţi răspundă că vor să schimbe lumea într-una mai bună şi mai dreaptă. Si atunci de ce să nu-i laşi să schimbe în bine lumea lor şi să-i trimţi să slugărească în lumile altora pentru.... bani şi aşa zise realizări profesionale?
    2
    5
    Raportează
  • postat de pepeman
    Vineri, 30 Septembrie 2016 08:41
    213.177.6.***
    Interesantă viziune. Deci e o realizare simplul fapt că te afli în altă parte decât aici, chiar dacă freci podelele. Se leagă - tocmai ce am auzit un balaoacheş dintr-ăia cu pantalonii-n vine, frizură tip nap şi cercei în creier, pufnind dispreţuitor la o coadă de trei persoane într-un supermarket: "Afară nu stau la coadă pentru un produs". Păi, nu mai merge la supermarket pentru o pâine şi, mai presus de toate, ieşi AFARĂ!
    3
    5
    Raportează
  • postat de Observator
    Vineri, 30 Septembrie 2016 06:37
    89.136.231.***
    Tara asta se devalizeaza si se pustieste pentru ca majoritatea celor pe care i-am ales din 1990 incoace ne-au tradat. Au inteles ca este un efort destul de mare sa-i apere integritatea si valorile si au ales calea (destul de comoda) de a-si vedea doar de capatuiala lor. Iar poporul doarme in bocanci si se lasa usor manipulat/pacalit. Cei care au incercat sa traga semnalul de alarma au fost pusi pe coji de nuci inclusiv cu complicitatea populatiei naive. DNA-ul incearca sa scoata in evidenta ceva dar cred ca e destul de tarziu si tare ma tem ca e si manipulat politic.
    1
    10
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.