Guvernul actual are problemele pe care le-ar avea un copil lăsat cu buricul netăiat. I se văd protuberanţele dizgraţioase, imperfecţiunile unei veniri grăbite pe lume.
S-a născut dintr-o operaţie dificilă şi nereuşită, în care nici medicul, vezi preşedintele nostru cel mereu vesel şi sprinţar, nici pacientul, struţo-cămila PSD-ist-PDL-istă, nu prezentau calităţi profesionale suficient de serioase pentru a se salva unul pe celălalt. Băsescu a rămas cu regretele întipărite pe conştiinţa dumnealui lucioasă ca o coală de hârtie, iar combatanţii care se umpluseră de invective ani la rând s-au pupat din vârful buzelor în piaţa publică, de ochii lumii.
Numai la împărţeală s-au înţeles, în cele din urmă. Aşa s-a născut, în vreme de criză, un guvern cu mai multe ministere decât precedentul, în fruntea cărora s-au suit domni, doamne şi domniţe greu de cuantificat la nivel de ştiinţă de carte şi pricepere în domeniu. Sintagma „politic” a ţinut loc de orice altă recomandare, ce mai contează dacă ai vândut ciorapi sau maşini scumpe, dacă eşti orientat politic te poţi ocupa de orice.
Scandalurile recente cu cheltuiri de bani publici pentru cântări, mochete şi promenade nu sunt decât consecinţa firească a incompetenţei, dar şi intereselor celor care, odată intraţi pe uşa din faţă a Guvernului, scot pe uşa din dos idei împrumutate din reviste citite în avion, că sunt oameni umblaţi, şi plăţi compensatorii pentru sprijinul ce le-a fost acordat la numirea în funcţie. Prea mulţi dintre miniştri n-au nici o treabă cu ministerul unde prăşesc doar pentru imaginea lor publică.
Din nefericire, situaţia se repetă obsedant la nivel local, acolo unde posturile se ocupă la fel de direcţionat şi sigur din motive politice. Sprijinul de partid foloseşte în nouă din zece cazuri şi omul potrivit nu este la locul potrivit ci la cel indicat de partid, ca răsplată pentru sprijinul acordat formaţiunii politice. Nu spun că nu există şi specialişti, dar exemplele sunt atât de rare încât ar trebui înrămate.
Mai mult, am preluat un concept civilizat, transformându-l într-o ceapă degerată: managerul. Sute de membri ai partidelor şi-au definitivat studiile cu facultăţi şi masterate pe management ca să le prindă bine la CV oriunde s-ar găsi un locuşor liber. Ştii să conduci, eşti bun oriunde, la firul ierbii, la coada calului sau în domenii cu tehnologie înaltă.
Inversarea rolurilor s-a făcut atât de bine încât mulţi membri de partid au beneficiat de „calificarea la locul de muncă”, amintiţi-vă de cursurile pentru funcţionari publici, pe banii noştri, după ce au ocupat posturile. Şi asta în timp ce statul a dat burse guvernamentale unor tineri să se şcolească peste hotare, dar nu găseşte acum loc pentru ei.
Plasa de păianjen a politicii sufocă statul, face imposibile măsurile normale şi dă apă la moară afaceriştilor adiacenţi. Guvernul nu poate tăia de niciunde din motive de partide, preşedintele e în campanie sprijinită politic, mediul de afaceri nu se simte prea bine din cauza dualităţii de la guvernare, iar liberalii suferă ofilindu-şi propriul… Crin.
Şi chiar dacă DNA-ul s-a trezit justiţiar la vreme de vară ca voinicul din poveste, salariile românilor tot nu vor putea fi acoperite prin subvenţie de la partid. Criza e pe noi cât casa şi numărul şomerilor te ameţeşte.
Mulţi dintre „italienii” şi „spanioli” care vin în august acasă nu vor mai pleca înapoi. Iar ieşirea din criză, promisă de guvern, s-a transformat într-un scandal continuu prin comitete, comisii, parlament, televiziuni şi ziare, un concurs cu cine cui face mai repede dosar de trimitere în instanţă. Dar, în timpul ăsta, nimeni nu se opreşte din furat.
Şi România seamănă din ce în ce mai mult cu guvernul Boc. Modestă, nesigură, isterizată şi cu… buricul netăiat.
