Poate nu în totalitate, că or mai fi miniştri, sau secretari de stat, mai naivi sau mai romantici, preocupaţi de domeniul lor şi nu de proba sportivă a aruncatului motanului exact la timp. Dar în marea lui majoritate, sunt sigur, Guvernul ştie exact ce are de făcut, nu aşa cum susţin unii ziarişti, cum că ar lucra haotic…
Cel puţin aşa văd eu lucrurile: ca o rachetă care pleacă spre a se prăbuşi pe Lună şi-şi leapădă pe rând treptele, şi actualul Guvern are totul pregătit pentru a fi executat cu ceasul în mână. Numai că nu este vorba, aşa cum am crede, despre strategii salvatoare de ţară, infrastructuri (că „drumuri” ne stă în gât să spunem; de fapt, pe infrastructură, se spune, chiar se poate merge) sau protejarea vreunei industrii. Ci de factorul strict politic. În traducere – „imagine”, imagine frumoasă, fascinantă, scumpa de ea…
Să mă explic: Guvernul Boc are în faţă alegerile din noiembrie, nu grijile a încă trei ani de mandat! Şi nu că ar pleca din noiembrie… Cum Guvernul Boc este de fapt Guvernul Băsescu, chiar dacă mai este şi nişte PSD prin el, alegerile sunt termenul-limită de rezistenţă a României. Până atunci lucrurile nu trebuie să explodeze peste mizeria şi sărăcia obişnuită, totul trebuie să fie suportabil, speranţa noastră, a fraierilor, să stea încă sus în cui.
Banca Naţională a României a ţinut până acum cu eroism leul ridicat deasupra apelor crizei mondiale. De ce? Din patriotism, veţi spune. Sau poate pentru că pârdalnica de criză a venit cu mult înaintea alegerilor din noiembrie?
Din noiembrie, odată ieşit cine trebuie, nu va mai fi nevoie de încă o tranşă de împrumut de la FMI & Comp. ca să ţină încă leul agăţat cu ghearele de marginea prăpastiei. Cine a cumpărat (cine credeţi că a cumpărat?) un snop de euro poate să-i semene în grădină: din noiembrie vor creşte chiar dacă nu-i udă!
Programul cu prima casă se poate poticni în sfârşit în noiembrie, profesorii vor fi mulţumiţi dacă nu vor pierde şi ce au, medicamentele aduse de bolnavi de acasă vor putea fi impozitate şi pensionarii ar putea primi pensia triplată…. o dată la cinci luni.
Poate dracul nu va fi chiar aşa de negru, poate va bătea puţin spre gri, dar bine nu va fi! Şi totul va fi aruncat în spatele crizei şi a guvernării liberale de dinainte, din care PD-L a ieşit la timp ca să nu se compromită. Dar nu ajunge „greaua moştenire” liberală: urmează, desigur, şi despărţirea de PSD: o treaptă purtătoare a rachetei PD-L nu mai este folositoare şi trebuie lepădată.
Şi cu cât îşi face acum mai multă campanie, preşedintele Geoană atacându-l pe preşedintele Băsescu şi PD-L-ul său, cu atât se adună mai multe motive ca la momentul noiembrie, harşti, PSD să fie invitat să se caute pe-afară…
Anticipate? Nu. Am mai avut guvern minoritar şi sub Tăriceanu şi tot n-am avut anticipate!
Dar credeţi că liderii PSD, cu partea lor de Guvern cu vedere spre curtea din spate, nu ştiu ce urmează? Însă, în opoziţie nu li se va putea reproşa dezastrul început cu intenţiile lor bune din mandatul trecut atunci când, fiind tot în opoziţie, au şantajat Guvernul PNL minoritar să mărească salariile şi pensiile, iar PNL a muşcat momeala. Asta ştiind desigur că nu va ajunge din nou la guvernare, iar pomana electorală se va sparge în capul celor care au promovat-o de fapt.
Ceea ce încă nu s-a întâmplat, dar mai vorbim în noiembrie…
