Tot gălăţeanul ştie că nu sunt locuri de parcare. Se ceartă vecinii, funcţionarii de la primărie explică de zor, se agită cititorii de bun-simţ să ofere soluţii, e chemată în ajutor poliţia pentru tiruri parcate într-o curbă de pe centură şi aşa mai departe. Problema e aici, în coasta noastră şi nu de azi, de ieri, ci de ani buni, cu toate consecinţele ei neplăcute.
Şi mai e ceva care nu poate fi contestat. Galaţiul nu poate fi dilatat, nici măcar de căldura acestei veri, să ne încapă toate maşinile achiziţionate în ultimele două decenii, garajele dintre blocuri au diminuat şi ele spaţiul de parcare, alte activităţi comerciale din buza străzilor muşcă din acelaşi domeniu public.
Domeniu public îi spunem noi, că suntem politicoşi, pentru că restaurante, grădini, chioşcuri şi alte afaceri personale au intrat adânc în spaţiul comun, însuşindu-şi bucăţi serioase din el. Fără să răspundă pentru asta. Nici să dea ceva în schimb. Plătesc taxe modice, calculează terenul cu alte măsuri, ne-au adus în stadiul de a avea de zece ori mai puţină verdeaţă decât e minimul admis…
Galaţiul a fost şi încă mai este - scuze pentru efortul unor oameni care încearcă ceva în ultimul timp - o roată de caşcaval din care s-au înfruptat cei care au avut mai mult tupeu şi s-au mişcat mai repede. Aşa au dispărut bucăţi din trotuar sau trotuare întregi, spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, alei pietonale etc. În schimb, au apărut extinderi la balcoane, magazine la parter cu ocuparea serioasă a spaţiului comun, inclusiv scări de bloc asediate de firme şi cabinete.
S-a descurcat toată lumea cum a putut, cum a ştiut mai bine. Îngăduinţa urbanistică a dat naştere la întrebări şi suspiciuni cărora nu le-a răspuns nimeni. Vremea trece, treaba merge. Construcţiile ilegale s-au legalizat între timp, afacerile s-au extins, garajele au devenit depozite personale sau chiar ateliere profitabile, unele dintre ele depăşind serios delimitarea iniţială.
Nu s-a dărâmat mai nimic, inclusiv ruine fantomatice pot fi întâlnite prin centru, amenzile au fost puţine şi modice, reacţiile autorităţilor locale mai mult declarative decât faptice.
Acum ne plângem de câte ori avem ocazia că nu sunt parcări, maşinile care deranjează cel mai mult din acest punct de vedere fiind maxi-taxiurile, care rătăcesc la ieşirea din cursă prin câte un cartier, căutându-şi loc de înnoptat prin faţa blocurilor. Şi nimeni nu se întreabă de ce li se permite firmelor cu acest obiect de activitate să-şi lase maşinile pe unde apucă.
N-ar fi mai logic ca atunci când primăria acordă autorizarea unei astfel de activităţi să întrebe patronul şi unde a amenajat loc de parcare pentru mijloacele de transport folosite? De ce să fie preocupată autoritatea locală mai mult de parcarea maxi-taxiurilor decât de mărirea numărului de autobuze Transurb, de exemplu?
Sau de ce să nu se îngrijoreze mai mult pentru că o grămadă de taxiuri n-au măcar loc să-şi aştepte clienţii, încurcând cu succes circulaţia prin diferite zone? Câte parteneriate public-privat a făcut primăria cu firmele de taxi sau maxi taxi, pentru a construi locuri de parcare?
La Galaţi, toţi descurcăreţii au pus mâna pe ce-au vrut, profitând de primărie. Ar cam fi vremea să se trezească şi administraţia locală şi să le mai ceară câte ceva.
