Că moţiunea de cenzură împotriva guvernului Grindeanu a trecut nu a fost o mare surpriză. Sigur, poate unii s-ar fi aşteptat ca rezultatul să fie ceva mai strâns, dar chiar şi aşa, nu erau prea mulţi cei care ar fi îndrăznit să îl trădeze pe Liviu Dragnea, în favoarea fiului risipitor Grindeanu. Aşa că premierul adus tocmai din Timiş trebuie să îşi facă bagajele şi să se întoarcă acasă, iar coaliţia de guvernare trebuie să vină cu o nouă propunere de premier. Şi cu nişte miniştri noi, deşi, din câte se aude, cei mai mulţi vor fi lăsaţi să îşi păstreze portofoliile. Cum s-ar zice, la vremuri noi, tot... ei!
Câteva lucruri merg, însă, desprinse din şedinţa de dezbatere şi votare a moţiunii de cenzură propusă de PSD contra PSD.
Primul! Cum să fii tu, membru de partid, social-democrat până în măduva oaselor şi extaziat de diferenţa covârşitoare cu care ai reuşit să câştigi parlamentarele din 11 decembrie, bucuros că tocmai ţi-ai dat afară propriul guvern? E ca şi cum te-ai bucura că îţi rupi creanga de sub picioare sau că te concediezi singur. Desigur, Liviu Dragnea o fi promis că nu vor fi surprize şi că noul Guvern va fi tot PSD-ALDE. Dar dacă preşedintele Iohannis, cel care este la mutare în acest joc de şah politic, va decide că nu vrea să accepte propunerile social-democraţilor? Constituţia îi permite asta şi nu e ca şi cum am asista la prima mutare de acest gen. E drept, pot fi forţate anticipatele, dar chiar este asta o soluţie? Că eu cred că Dragnea vrea un guvern cât mai repede, să scape de dosarele alea.
Al doilea! Votul moţiunii de cenzură ar fi trebuit, conform regulamentului, să fie secret. Fiecare membru al parlamentului ar fi urmat să pună ce bilă voia, în ce urnă voia, şi cu asta basta. Dar, pentru că liderul este, de fapt, şef, a fost impus votul la vedere pentru social-democraţi, astfel că majoritatea PSD-iştilor care au urcat la urne i-au arătat preşedintelui de partid ce fac. Mai lipsea un "e bine aici, şefu'?", şi tabloul era complet.
Ultimul! Cei care au de suferit în mod evident şi pe termen lung sunt, ca de obicei, românii de rând. Cei cu rate în euro şi franci elveţieni, care zilele astea au scadenţa şi se confruntă cu un leu din ce în ce mai devalorizat. Şi, totodată, cei care trebuie să accepte declaraţia guvernatorului BNR, cum că leul este exact unde trebuie. Mai lipseşte să tragem apa după el...
