Una dintre primele îngrijorări ale oricărei noi guvernări este că nu va găsi suficiente motive să dea vârtos în cea veche. Preocuparea pentru greaua moştenire este una constantă, pentru că îţi dă timp să te lămureşti cât a mai rămas de muls pentru viitorime şi cum poţi justifica neîndeplinirea promisiunilor electorale din cauza modului absolut grosier în care au furat ceilalţi.
PD-L şi PSD au intrat pe această poartă tradiţional românească la guvernare, însă cu un handicap în plus. Se aveau precum şoarecele cu pisica şi a mai dat iama şi criza mondială. Scandalurile s-au ţinut aşadar lanţ, iar de la criză la necesitatea împrumutului FMI n-a fost decât o perioadă mult prea mică de timp, ca să mai găsească alte subiecte decât cele deja fumate.
Aşa că au intrat vitejeşte în groapa cu lei a greşelilor fostelor guvernări, pe care, totuşi, nu s-au limitat la a le arăta cu degetul. Românii trebuie convinşi cu fapte vizibile, imediate, de bunele lor intenţii. Aşa că au adoptat metoda „heirupismului” executiv dus până la anihilarea totală a legislativului. Mai-mai să-i credem că s-au pus pe treabă.
Mai întâi au vrut să demonstreze că stârpesc agenţii străini şi trădătorii români, vezi bulgarul lor şi Floricelul nostru, apoi au descins cu poliţia în locurile fierbinţi de acţiune ale clanurilor şi cu ministerele pe la urgenţele spitalelor. Mai mult, au luat la mână permise de conducere, diplome, titluri universitare şi doctorate, deschizând Cutia Pandorei în zone unde doare rău să intri cu bisturiul puterii.
Brusc, lumea a aflat ce ştia demult, că mii de conducători auto au luat permisele pe şpagă sau relaţie, că alte mii de absolvenţi n-au trecut pe la examenul de licenţă, lucru care nu i-a împiedicat să obţină diploma pe bani buni, că sute de cadre militare din structuri de conducere, generali şi ofiţeri, căutaţi la dosare, nu se simt prea bine sau că membrii clanurilor mafiote nu suportă prea mult detenţia.
Au ieşit la iveală sporuri, prime şi salarii de speriat. Şi, apropo de salarii, guvernul s-a aşezat gospodăreşte pe ele, căutând grila unică prin consultări cu… televiziunile.
Puse unul lângă altul, cazurile din domenii diverse, dar parfumate toate cu izul unei corupţii constante şi biruitoare, afectează pe lângă miile de necunoscuţi care s-au învârtit, şi persoane publice, implicate în politică, oameni pe funcţii şi cu venituri care îi stârnesc şi mai mult pe sindicaliştii aflaţi în aceste zile pe picior de război.
După ce au dat iama în corupţie (a altora, bineînţeles, cu pierderi neaşteptate, gen Ridzi şi explozive, gen Udrea) dar şi în buzunarele modeste ale unor categorii sociale – profesori şi medici, de exemplu - care aşteaptă demult dreptate, guvernanţii nu mai ştiu în acest moment cum şi unde să se oprească. Fără o proiectare clară, fără paşi măsuraţi şi calculaţi ştiinţific, valurile de încercări şi erori făcute doar pentru imagine ameninţă acum însăşi esenţa statului.
Justiţia este prizoniera propriilor cereri, sănătatea stă să moară, parlamentul şomează şi administraţia se pregăteşte de concediu fără plată. Despre învăţământ, care îşi începe noul an şcolar sub auspicii nefericite, nici nu mai vorbim.
Şi, ca bomboana pe colivă, vin alegerile prezidenţiale, care nu-i lasă pe politicieni să se mai joace de-a greaua moştenire. Vârful de lance al promisiunilor şi demonstraţiilor fără cap şi fără coadă este ocuparea scaunului de la Cotroceni. Nu vă imaginaţi că circul extins de la şezătorile populare din Apuseni până la cele ţigăneşti din Ciolpani nu intră în preocupările actualului guvern de coaliţie. E punct bifat pe agenda de lucru.
Între timp, economia respiră greu, şomajul creşte, prima casă se năruie, vine iarna peste noi şi corupţia iese la iveală din familii şi cotloane nepotrivite. Un tablou nu tocmai plăcut şi care dă fiori pe sub costumele Armani. Indiferent dacă ele sunt purtate de politicieni din PSD sau din PD-L.
