În România asta cu proteste de stradă şi Guvern demisionar, în România cu insuficiente paturi speciale pentru răniţii din Clubul Colectiv şi, în general, cu insuficiente paturi prin spitale, în ţara asta în care vieţile omeneşti încă se măsoară în mii de euro lipsă la buget, iar conştiinţele, în mii de euro primite şpagă, parcă nu mai vezi lumina de la capătul tunelului. Speranţa într-o schimbare profundă este una mai prudentă decât o vulpe la gardul ţarcului cu ...

Nu cred că există ceva care să-mi facă mai mare plăcere decât să dăruiesc. Crăciunul este perioada mea favorită din an, pentru că atunci pot să caut, să aleg, să ambalez, să pregătesc daruri pentru cei dragi. Dar să nu sară la gâtul meu cârcotaşii, nu fac asta numai de Crăciun. În limita posibilităţilor, mă gândesc la cei apropiaţi sufletului meu chiar şi fără un motiv special, doar fiindcă văd ceva care le-ar plăcea şi ştiu că micul meu efort de a le dărui ...

Citind despre câţiva dintre puţinii gălăţeni membri în Mensa, organizaţia deştepţilor lumii, a căror poveste adevărată o puteţi afla, astăzi, în pagina de Învăţământ, m-am întrebat, a nu ştiu câta oară, ce anume înseamnă, de fapt, ca un om să fie deştept. Cât din abilitatea lui (sau a ei, că nu facem discriminări de gen) de a rezolva probleme de logică se datorează moştenirii genetice şi cât adaptabilităţii, lucrurilor învăţate de-a lungul vieţii, atenŠ...

Gălăţenii şi brăilenii visează de 25 de ani la o autostradă. Am scris de atâtea ori pe subiectul ăsta, încât am impresia că mă repet, precum papagalii, dar parcă nici nu-mi vine să-l abandonez, fiindcă fiecare drum către Bucureşti îmi reaminteşte, dureros de repede, cât de mult ne lipseşte un asemenea drum. Şoferii unei maşini de transport din Bucureşti, care făcuseră pentru prima dată un drum spre Galaţi, îmi spuneau, uimiţi, că n-au ştiut că distanţa e aceeaŠ...

"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând" (Repetabila povară)O fi avut omul Adrian Păunescu păcatele sale - pentru care îl va ierta sau nu Dumnezeu, dar parcă nimeni nu a descris mai bine durerea/iubirea/puterea relaţiei copil-părinte decât poetul Adrian Păunescu. Mulţi sunt factorii care influenţează chimia complicată a acestei legături teoretic indestructibile, dar un lucru este cert: între părinţii care cresc un copil şi adult ...

Îmi amintesc prima întâlnire cu tramvaiele din Viena. Era 2008, primăvara, şi, la o intersecţie, pe când traversam Mariahilferstrasse, cât pe ce să mă calce un tramvai. Nu-l auzisem venind şi m-a claxonat, discret, vatmanul atrăgându-mi atenţia asupra semaforului care se făcuse roşu cât căscam eu gura primprejur. Nu m-a înjurat, nu a ieşit din cabină să mă ia la bătaie, doar mi-a făcut semn către semafor. M-am întrebat atunci, ruşinată, dar şi mirată, cum de nu-l a ...

Ieri a fost Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului. N-am ştiut, din păcate, despre asta cu o zi sau mai multe înainte. Nicio entitate, fie ea din zona sănătăţii sau din cea a ONG-urilor nu s-a aplecat, cel puţin în zona noastră, asupra subiectului, punându-ne la dispoziţie informaţii pe temă. Aşa, să putem trage un semnal de alarmă. Să ştim şi noi, oamenii obişnuiţi din lumea asta uneori atât de urâtă care sunt semnele predispoziţiei la sinucidere, cum să ne păzim, ...

Mi se pare cel puţin amuzant cum, în fiecare an, câteva zeci de persoane din fiecare oraş mare al ţării - că, să fim serioşi, nu doar câinele gălăţean e scurt de coadă - îşi găsesc brusc înaintaşi ţigani. N-am să spun romi, nu din cauză că discriminez, ci fiindcă nici membrii etniei nu prea agreează termenul, cel puţin din câte am înţeles. Nu fiindcă ar avea vreo conotaţie negativă, ci, pur şi simplu, fiindcă nu îi reprezintă. Cum de se hotărăsc brusc domni ...

Iaca, l-au luat cu cătuşe şi pe primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Pentru mită, zic procurorii. Nu multă, vreo 25.000 de euro, luaţi aşa, într-o noapte. Înainte să sară la răzbel postacii partidului care-l mâna pe dumnealui în luptă (asta înainte să-şi dea demisia şi să câştige primăria ca independent), menţionez că nu am nimic împotriva lui Oprescu, personal. Nu-l cunosc, nu ne-am tras de şireturi, nu mă interesează cariera dumisale, nici doctorească, ni ...

Am stat şi eu, ca tot omul din generaţia mea, 12 ani în şcoală. Am deci experienţă suficientă la capitolul vacanţe, mai mici şi mai mari. Am prins şi o iarnă, cred că prin '84-'85, când s-a prelungit vacanţa pe motiv de nămeţi. Dar era zăpadă, nu glumă, mare cât gardul bunicii, de te puteai da cu sania din ogradă direct în uliţă. Nu era gerul aşa aspru, dar zăpadă şi viscol aveam în fiecare iarnă, şi doar rareori nu mergeam la şcoală. De terminat, anul şcolar s ...