Cum să nu mă inunde stupefacţia când fotografia de pe displayul doamnei este chiar acea venerabilă domnişoară (aproape doamnă) de atuncea...care mi-a administrat pe supra/faţă câteva rafale scurte de palme lungi, de mi-a venit să mă sui pe umerii hatmanului şi să urlu până-n Ucraina? Şi cum să nu-nlemnesc (în continuare) când femeia/colega de bancă lăcrămează fără oprire, şi tot şterge poza/ecranul, şi tot tace, şi nu-mi dă (şi dânsa) măcar o rafală cu amintir ...

Deschid "Ce zgomot face cântecul când moare" la pagina 44. Înghit întru-un fel de sec, simt că mi-i de iască esofagul, dar îndrăznesc. Aşa, cu voce aproape pierdută. Aşa, cu-n ochi în carte şi cu-n ochi la doamnă. Să văd şi să-i "gust" reacţia. Să ştiu de ce şi cum să mă feresc. Aşa-i "torc" aproape de ureche un "Descântec de vreme rea". Şi mâţa ciuleşte urechile. Chiar şi căţeaua mă priveşte şi parcă-mi face semn că-i bine, că n-am ce să păţesc, de parc ...

Trebuie să facem ceva împotriva cestui Cuvânt ne/obişnuit şi ne/îndurător... şi chiar acuma să-l pedepsim (aspru şi definitiv) pe Regele-fiu al Vântului, care a reuşit să păcălească Moartea foarte uşor! Trebuie să-i smulgem (din minte şi din inimă) ideea şi trufia că l-a plămădit pe Ulise... un aventurier şi mai şiret, care şi-a trădat nevasta, l-a înşelat şi pe Homer, a ruinat atâtea sirene şi atâtea vise! Să scoatem Poezia din acest Cuvânt şi din altele a ...

Atunci, la sfârşit, iar (te)-auzi din adânc: ce viaţă rapidă!... Începi să te miri, ca şi cum nici nu ştii că-i gata să-nchidă... te miri şi începi să-nfăşori un zadar, un fir [oare care (?)] pe ghemul (de) unde ai fost des/făcut şi dat la Uitare... şi pus la ocară, la colţ şi la stâlp, s-auzi cum se-(n)toarce nimic tot, nimic tot, sub semnul (fatal?) aceloraşi Parce! Atunci, la-nceput, iar (te)-auzi din adânc: ce moarte rapidă!... Şi iar desfăşori a/cel ghem des/ ...

Fără să vreau (şi fără nici o intenţie clară) îmi aştern ochii pe doamna de lângă mine. Parcul Libertăţii freamătă. Ea nu zice nimic. Oare-i place să mă chiorăsc la ea? Designul colegei de bancă e destul de atrăgător. Chiar ademenitor, mi se pare. Tot rulează nişte poze pe displayul uneltei de zis şi de făcut. Stă cam câte-o clipită pe fiecare fotografie, oftează intenţionat şi adânc (aş crede eu)... şi nici de-a naibii nu-mi arat-un ochişor. Devin din ce în ...

De când (frumos) o târcolesc pe lady Miţa, visez (mereu) în susul apei, colorat, mă dau rotund într-un pătrat fără scăpare, mă dau pătrat într-un rotund fără păcat! Mă străduiesc, fac levitaţie, am grijă să nu greşesc nici cu adulţi, nici cu minori, să (nu) le spun: bă, sicofanţilor, e jale, scrieţi o dată... şi citiţi de două ori! Ştiu... lady Miţa este-n stare, este gata să-mi smulgă visul din sărite, din ţâţâni...!... Deci, aşadar şi prin urmare: su ...

Vară. Şi ce vară! Mai caldă şi mai frumoasă decât vară-mea primară, fata cumnatului mamei, dinspre tata, prima şi ultima mea vară, fiindcă, în rest, am numai veri! Vorba ceea: o vară, doi veri...!... Ce ţi-i şi cu vara asta! La singular, face numai ca vară-mea! Iar la plural, face şi ca văru-meu! Şi ce splendid anotimp! Ce splendidă anotimp(ă)! Nu? Sigur că da! Răceala de vară nu-i efectul încălzirii globale? Ce vară! Cam la vremea sânzienelor, să zic! Cam când lum ...

!stai liniştită, doamna mea de cruce, şi fii atentă... iată: chiar de cade mărimea sa, ne/totul, nu am frică... doar ştii că am ferestre luminate cu zori din ochii tăi, cu manuscrise scântei din toate gândurile tale, din somnuri, din visări şi din iluzii umblate şi-ascuţite prin walhalle... ştii c-am strigat o lună pe lucarnă să stea, s-o desenez, să am lumină când cineva îmi suflă-n lumânare... şi ochii tăi nu mai au timp să vină!... !şi înc-odată, doamna mea ...

Bibicule, de ce nu cuplezi dispozitivul de afişare a costului călătoriei? - îi spun "zmeului" de la volanul taximetrului. Ilustrul/lustruitul şofer se face că nu mă aude. Îl mai întreb o dată. Întoarce nişte ochi congestionaţi spre alcătuirea mea cu floare, de mă-nfioară. Dar nu scoate nici o vocală. Doar scrâşneşte. Şi nu cred că-i deloc bine cu mine şi călătoria mea, dacă îl mai "sâcâi" cu întrebări îndreptăţite în legătură cu preţul de cost. "Omul" îşi ...

!şi vine la poartă un greier nevolnic, şi bate, şi zice: eu sunt paganini, m-a dat de pe dealuri afară furnica, m-a dat şi holera sfrijită cu spinii! !am dat din vioară la viaţă, la moarte, am dat cu sonate, capricii, cvartete... tu ştii foarte bine că-s regele toamnei, dar nimeni n-aude şi nimeni nu vede! !tu ştii că sunt mic şi sărac de onoare, că am şi eu suflet, că am şi eu karmă, tu ştii ce vibrare-n extaz la concerte... şi cică furnica nu poate să doarmă! !e h ...