Sigur că da!... conul Mitică mănâncă zahăr cubic la botul măgarului... să vadă (şi) animalul purtător de Mântuitor ce înseamnă să lăcomeşti şi să furi din traista altuia, chiar dacă ţi-i stăpân şi umplut cu milă, cu cele mai bune intenţii, ca orice cărare spre Iad!... Măgarul înghite în sec, se face că nu-i dă atenţie gălăţeanului însurat pe coclauri tulcene, trage cărucioara frumos şi cu toată sârguinţa... şi jură (în gând) să nu mai poftească în ...

Moto: "N-am mai văzut de mult atât albastru/...(de când Nimicul a făcut bigbang).../ s-au spânzurat istorii în dezastrul/ acestor ochi cu vârf de bumerang!" (Iolanda Cremene - Voroneţ)   Hai să nu scoatem spaţiul din Rotund şi dura-dura din Rostogolire, să-ngenunchem la marginea lui Pi...! Vremelnicia noastră să admire Eternitatea cestei învârtiri însingurate-n Clipă şi în Roată, fără de care Marele Mereu s-ar destrăma şi-ar fi Nimica toată! Hai să nu scoatem Suflet ...

Sigur că da!... "Nu mai e mult până mâine!"... avertizează (în şoaptă) conul Mitică la urechile măgarului lacom şi sfânt. Apoi, când clopotul religios şi toaca strigă credincioşii din Rachelu să vină la biserică pentru slujba de vecernie, gospodarul cel harnic şi flămând adaugă măgarul la cărucioară şi, fără nici o vorbă, pleacă spre casă. După activităţile de seară, Mitică se întinde în tindă, pe un pat tare şi odihnitor. Nu se culcă în odaia de culcat ...

Domnul Anonimeni a plecat/ lăcrimând frumos printre consoane, să-ţi aducă şapte flori de colţ/ şi un "la" minor pentru timpane! A plecat la ora şapte fix,/ cu celebrul fluture de nouă... (azi e luni, şi trece mai devreme.../ mai încolo, s-ar putea să plouă)! S-ar putea să ningă majestos,/ că acolo-i sus, înalt, departe... şi nu poate fluturul să zboare/ dacă are aripile sparte! Domnul Anonimeni e-un smerit/ botezat în adâncimi de rouă... (cică se întoarce pe la şapte,/ ...

Şi dă-i, şi taie!... Şi taie, şi dă-i!... [conul Mitică-i nu se joacă de-a tăiatul viei... taie şi se convinge (a nu mai ştie câta oară) că o vie se taie mult mai uşor decât o moartă, mult mai uşor decât maioneza, mult mai uşor decât icrele, mult mai bine şi mai uşor decât zgura din cuptoarele/flăcările CSI (Combinatului Siderurgic Indian)... deoarece o vie, primăvara, e plină de sevă şi de viaţă, e fragedă şi naivă ca nevastă-sa când, din respect şi din ado ...

Moto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene)   Bună să-ţi fie duminica, doamnă, acolo, departe de mine...! aici e aproape, da-i foarte târziu, e care pe care, şi cine pe cine, şi totu-i vândut, jefuit... (totu-i dat pe arginţi, pe neant, pe otravă)... aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s nici femei să le duc o garoafă! Nici femei să le ...

Conul Mitică Bârnaz, răzeş din Bălăbăneşti (Galaţi), şi-a luat nevastă din Rachelu (Tulcea)... şi o duce bine. O duce încolo, o duce încoace, o duce în braţe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust şi gust bun. Nevasta-l mănâncă şi-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneşteanul, şi-i tare atent cu toată zestrea şi cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, şi-i tare mult iubitor ...

Trec haite de lupi către sate.../ aleargă şi urlă frumos... sunt zilele cui (?) numărate.../ şi Luna-i cu spatele-n jos! Luminile pâlpâie-n case,/ departe, cu oameni cu tot... omătul... ce tare miroase/ a foame şi alb Savaot! Răsare o stână săracă.../ abia, un cioban îngheţat fumează la câini ca să tacă.../ şi cruce îşi face, curat! Şi Luna se-ntoarce să vadă/ ce-absurd poate fi un pastel când lupii mănâncă zăpadă/ din aburul primului miel! În şcoală-i frumo ...

Ieri, cam când se crapă de ziuă, a murit Ileana lui Mihai din bulevardul Dogăriei. Mihai lucrează cu noi, la Şantierul Naval. E un coleg săritor, bun la toate. Băiat de bufet, cum îi zicem noi, mai ales când sună sirena, ieşim pe poarta fabricii şi ne ducem glonţ la "Muncitorul" sau la fratele acestuia, "Făgăraş". Astea-s două crâşme aglomerate, de-ale noastre, în care ne ciocnim paharele, necazurile şi bucuriile, trecutul şi prezentul, vremelnicia şi eternitatea. Cum şi ...

La sfârşitul săptămânii trecute (sâmbătă seara, mai exact, la ora douăzeci, şi mai exact)... n-am încotro mă duce. Prin urmare, mă uit sfios în agenda cu distracţii şi văd că cititorul meu, Arhanghel Serafim, are nuntă. Nunta lui şi a nevestei sale, el fiind ultimul ei mire, şi ea fiind ultima lui mireasă pe planeta de pământ. Nevastă-sa, Angelica Serafim... (fostă Dimineaţă şi fostă chelneriţă chiar în restaurantul unde are loc minunata şi foarte mult aşteptat ...