Iată-l, vine! în sfârşit, vine! e tânăr, are treizeci şi doi de ani, deşi a plecat (a dispărut) în urmă cu mai mult de cinci secole şi jumătate! vine pe jos, că n-are cal! calul său este expus în galantare, la discreţia lăcomiei celor care vând! care vând totul, începând cu crucea Mântuitorului, începând cu crucea mă-sii, începând cu propria-le cruce!... Iată-l, vine! vine încet şi zâmbind printre lacrimi, vine Francois Villon! vine şi începe să declame celebra ...

Satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case îşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale... stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase, dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile sale pline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei, pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne... toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-i vine mintea... (dintre resturi metabolice, moderne)... să se-ntoarcă unde-i casa simplă şi vindecătoare ...

Nici nu ştiu cum să mă adresez ţie: domnule bătrân? ori bătrânule domn? Însă sper şi te rog să nu te superi dacă îţi spun simplu: bătrâne!... Aşadar, acestea fiind puse la punct, mă grăbesc să-ţi scriu despre evenimentul ce urmează să se petreacă mâine, în spaţiul şi în timpul nostru i/real, pe bune şi în adevăr. Astfel de pe/trecere n-a mai fost la noi şi nici în preajmă. Mi-a spus tata. Ştia de la taică-său. Cred că-i bine să fim şi noi în jurul sau à ...

uite, vine să-mi dea!...am să am până când niÅŸte irisuri verzi vor căta spre cuvânt, ÅŸi-l vor pune pe cai, ÅŸi-or pleca unde nu-s vii zadarnic pe jos, morÅ£i zadarnic pe sus!   niÅŸte irisuri verzi, mari, amare ÅŸi lungi de la raiul de-acum până-n raiul de-atunci... raiul cel cu mister, cu pelin...ÅŸi cu tot... nu cest rai fără rost, fără sud, fără nord!   uite, vine să-mi dea!...nu mai pot să aÅŸtept nici cu irisul stâng, nici cu irisul drept... nu mai am ce să vÄ ...

Ce, sunt obligat să-mi îngrădesc domeniul? Ce, îmi poate impune cineva să iau măsuri pacifice împotriva câinilor abandonaţi la marginea satului, câini care, iată, îmi invadează şi-mi cutreieră grădina şi ograda, n-au nici o frică, umblă în haită şi caută mâncare, cu orice preţ?! Nu sunt obligat, nu-mi fac nici un gard, aplic principiul târtanului pasteurizat: ceea ce nu este interzis în mod expres, este legal! Dar, totuşi, nu vreau să mai văd javrele şi jigodiile a ...

Mai înainte de povestea cu pisicile din ziarul de ieri, alţi deştepţi de vază (din Brăila, de data aceasta) pun mână de la mână, ură de la ură, ciomag de la ciomag...şi prind câteva hectare de câini din oraşul lor faimos prin Fănuş Neagu şi prin cuţitarii săi, şi-i urcă în câteva camioane şi remorci, şi-i suduie de jigodie şi de mă-sa...şi, în iureşul de fanfară al unui marş triumfal, demarează convoiul zguduit de lătrături şi jale, umplut cu lacrimi şi ră ...

Moto: "Şi bat la uşa noastră, bat întruna,             şi ne inundă plânsul pe sub prag...             de-a pururi ne dispreţuieşte luna,             arzând sublimă ca Ioana d' Arc!"                                             (anonim folk)   De dimineaţă până-n seară stau la pândă să văd cum vine din adânc...primul să văd alcătuirea-i goală, singură şi blândă cum bate-n geamuri, toată, fă ...

vezi statuie în mişcare?!/ e a lui...fiindcă n-are loc de vis şi loc de stare!/ care lui?! (ce întrebare!)... cel sărac de tot şi toate/...(n-are nici măcar păcate!)... are numai nişte zile,/ numai versuri termopile, numai chire, chiraline,/ şi lavande, şi sulfine, numai tare mult şi bine,/ oarecare, oarecine... stele perpendiculare/ şi sintagme trafalgare, şoapte de sirene fripte/ printre scylle şi caribde, are chiar ce nu se ştie:/ loc de veci în ciocârlie!... ş-are chiar c ...

Sunt trei pisici. Două, una albă cu pete negre şi una neagră cu pete albe, stau în podul bucătăriei. A treia, roşcată cu gri, locuieşte în grădină. Cele din pod sunt sperioase şi timide, se ascund de cea din grădină, care-i mai rea şi-şi plimbă aerul de regină peste suflarea animală a gospodăriei. Rele sau bune, poznaşe ori nu, sunt frumoase, chiar foarte frumoase. Să le vezi pe cele de sus cum miorlăie după mâncare, însă n-au curaj să coboare în ogradă nici când ...

Şi de atâta vreme, doamna în rochie de stambă, fiică din flori a pădurii de salcâmi şi a fluturelui condamnat la lux de lampă, mă aşteaptă să-mi dea sufletul...şi îmi trimite rugăciune: primăvara, prin ghiocei... vara, prin maci...toamna, prin zloată... iarna, prin lupi şi prin viscol şi prin omăt... şi aud pe marginea orizontului mâinile ei întinzându-se şi arătându-mi că toată viaţa şi toată moartea nu va face îndărăt nici un pas şi că nu se va desprinde n ...