Daria Hărăbor, o elevă de aur internaţional. Medalie obţinută prin muncă şi sacrificii

Daria Hărăbor, o elevă de aur internaţional. Medalie obţinută prin muncă şi sacrificii
Evaluaţi acest articol
(31 voturi)

A fost primul an când Daria Hărăbor (absolventă a Şcolii Nr. 29, actualmente elevă la CNVA) a participat la Olimpiada de Astronomie, dar a scos din această experienţă tot ce se putea mai bun: s-a calificat, la 15 ani abia împliniţi, la faza internaţională, iar acolo a luptat pentru o medalie de aur pentru România.

Pare ciudat ca un copil din zilele noastre să-ţi spună că a visat să obţină anul acesta şi nu altădată un rezultat cât mai bun la olimpiada internaţională, astfel încât să aducă României prinosul ei, în anul Centenarului. Pare ciudat şi ca într-o societate cu valori răsturnate, în care toată lumea laudă orice şmecherie, mai puţin munca susţinută, un copil să recunoască faptul că medalia de aur a câştigat-o trudind chiar de dimineaţă până seara. De-abia s-a întors duminică noaptea din Sri Lanka, după o săptămână maraton, dar luni am găsit-o la şcoală, pentru a nu pierde şi mai multe lecţii.

Ea e Daria cea ambiţioasă şi hotărâtă, pe care o cunosc de pe vremea când era în clasa a V-a şi se calificase la două olimpiade naţionale dintr-un foc, reeditând apoi cam aceeaşi poveste în fiecare an de gimnaziu. Ea e Daria care şi în clasa a VIII-a s-a calificat la trei olimpiade naţionale, iar la Astronomie ajuns la faza internaţională, toate acestea neîmpiedecând-o să obţină media zece curat la admiterea la liceu.

Puţin obosită şi răcită bocnă, şi-a făcut însă timp pentru o discuţie sinceră, surprinzându-mă şi de data aceasta cu cât bun simţ şi echilibru ştie să pună în cumpănă tentaţiile normele ale vârstei, dar şi ambiţia de a cere de la ea cât mai mult cu putinţă: "E o medalie la care nici n-am visat. Voiam să câştig ceva, pentru că e o responsabilitate, reprezinţi o ţară. M-a bucurat enorm că la prima mea experienţă de acest gen am câştigat aur, însă sunt lucruri pe care le-am sacrificat şi nu mai am posibilitatea să mă bucur de ele. Am muncit toată vacanţa de vară, în condiţiile în care orice copil care a intrat la liceu s-a putut bucura de cea mai dulce perioadă, apoi am ratat balul bobocilor, la care mi-ar fi plăcut să particip. Au fost luni de zile în care m-am trezit la 8,00 dimineaţa şi m-am culcat târziu, după miezul nopţii, iar singurul drum pe care l-am făcut a fost spre Observatorul Astronomic, unde făceam cu domnul Ovidiu Tercu pregătire pentru proba practică, la telescop. A fost o perioadă destul de grea, dar am vrut să-mi demonstrez mie că pot. Nu e nevoie să fii geniu, trebuie doar să munceşti foarte mult".

Probele au fost destul de grele şi neaşteptate. În plus, nu ştia care este nivelul celorlalţi concurenţi, 85 de elevi veniţi din toate colţurile lumii, între care numai opt fete. Două dintre ele, din România. "Problemele la proba teoretică au fost mult peste nivelul nostru. La analiza de date a fost simplu, dar era foarte important să te concentrezi, să fii atent la toate detaliile, să ai capacitate de sinteză şi răbdare. La proba observaţională a fost înnorat, prin urmare ni s-au cerut chestiuni teoretice, despre cum funcţionează telescopul şi să lucrăm ceva într-un soft pe calculator, lucruri total diferite de ceea ce pregătisem eu. Organizarea la proba practică a lăsat de dorit. Dimineaţă am fost în excursie, seara am participat la o conferinţă şi noaptea a trebuit să ne concentrăm, chiar dacă nu avusesem timp să dormim deloc. Mie mi-a venit rândul la ora 3,15 dimineaţa", povesteşte Daria.

Pentru că rezultatele au fost ţinute surpriză, la premiere a avut emoţii mai ceva ca în timpul probelor: "Când am văzut că s-au împărţit toate diplomele de participare şi niciun român nu fusese strigat, ne-am dat seama că toţi am luat medalii. Am aşteptat cu sufletul la gură până a fost strigat ultimul medaliat cu bronz, la fel şi la argint. Dintre români, rămăsesem eu şi un coleg mai mare din Suceava. Ne-am îmbrăţişat cu lacrimi în ochii pentru că am înţeles că suntem printre cei care câştigaseră aur!".

Ştie exact ce a însemnat ajutorul profesorilor în drumul ei spre succes şi nu uită să-i menţioneze pe toţi: profesoara de fizică de la Şcoala Nr. 29, Lucia Popa - care din timpul liber, duminica, i-a pregătit în cadrul clubului de astronomie, organizată şi riguroasă, a ştiut să le explice clar ce au de făcut la olimpiadă, profesoara Cătălina Caragea, cu care se pregăteşte la fizică în particular, care a ajutat-o să înţeleagă fenomenele fizice, muzeograful Ovidiu Tercu, care cu pasiune şi tot prin voluntariat, a pregătit-o pentru proba de observaţie, un coleg mai mare din Brăila - Radu Andrei, olimpic şi el, student la Harvard, care i-a răspuns la întrebări atunci când s-a împotmolit, toţi colegii de lot, pentru că s-au susţinut ca o familie. Dar mai presus de toate ştie clar ce a avut ea de făcut ca munca acestora să fie valorificată cât mai frumos cu putinţă: "Trebuie să fii autodidact. Cel mai bun profesor eşti tu. Pentru că tu ştii cât să lucrezi, care ţi-s golurile, unde trebuie să acoperi şi, mai ales, tu eşti cel care trebuie să te pregăteşti psihic pentru un concurs de o asemenea anvergură". Cu medalia, diploma şi steagul României pe genunchi (pe care, din 2013, e scris în fiecare an numele olimpicilor internaţionali la Astronomie şi care este păstrat de juniorul cu rezultatul cel mai bun, până în anul următor), Daria îmi spune simplu că i-e dor de viaţa normală de elev, de temele la celelalte discipline, i-e dor să cânte la pian şi să vadă un film cu familia. În sfârşit, poate respira după un adevărat maraton.

În foto 2-4, Daria Hărăbor - în timpul probelor la internaţională:

Citit 25241 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Octombrie 2018 00:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.