Figura luminoasă a domnului Trandafir, învăţătorul de altădată, care era un exemplu de implicare în întreaga comunitate şi care se ocupa nu numai de luminarea minţilor copiilor, ci şi a sufletelor lor, pare să se fi cuibărit într-un sat din nordul judeţului, la Rădeşti, în persoana directorului şcolii de aici, Cătălin Porumb.
A prins drag de şcoală de mic, mama sa fiind învăţătoare. Şi-a dorit să-i calce pe urme. Soţia sa este tot învăţătoare şi amândoi se dăruiesc frumos copiilor, desluşindu-le nu numai buchea cărţii, ci şi abecedarul pe care trebuie să-l deprindă orice om destoinic. Sunt genul de oameni cărora li se potriveşte mănuşă sintagma "sfinţesc locul". În anul 2016, Cătălin Porumb a înfiinţat Asociaţia "Rădeşteanca", pentru a-şi putea pune mai uşor planurile în aplicare, reuşind astfel să găsească şi finanţare. "Mi-am dorit foarte mult să avem costume populare autentice la fel pentru tot grupul folcloric Rădeşteanca. Aşa a luat fiinţă asociaţia. Imediat, prin Grupul de Acţiune Locală "Covurlui", am aplicat pentru un proiect european şi am obţinut 20.000 de euro pentru costume, dar şi pentru instrumente, zece fluiere şi un cimpoi", povesteşte Cătălin Porumb.
Costumele au fost comandate undeva în Gorj, după indicaţiile primite de la Centrul Cultural din Galaţi, să fie cusute exact cu specificul unor straie populare din zona Moldovei de Sud.
Hârtii absurde, emoţii cât casa
Însă până să primească banii europeni pentru ele, a curs multă sudoare şi multe lacrimi, au fost nopţi de nesomn, dar şi decizii luate cu un curaj pe care numai un om care-şi doreşte ceva cu tot dinadinsul îl are.
"Deşi mai aveam rate la bancă pentru apartamentul pe care l-am luat copiilor mei care învaţă la Galaţi, am fost nevoit să mai fac un împrumut de 68.000 de lei, pentru costumele populare, pentru că finanţarea din fonduri europene urma să fie rambursată ulterior. Au fost emoţii mari, pentru că orice hârtie lipsă de la dosar ar fi putut atrage penalizarea sau chiar neacordarea banilor. Aşa m-am trezit în situaţia absurdă de a cere pentru nişte costume avize de la Direcţia Sanitar Veterinară, de la Mediu şi de la Direcţia de Sănătate Publică. În unele părţi am primit măcar document prin care se specifica faptul că aşa ceva nu ţine de normele instituţiei respective. În alte părţi, am fot refuzat categoric iniţial, spunându-mi că nu e de competenţa lor. Am stat atunci pe coridor şi am plâns, om în toată firea, doborât de absurdul situaţiei. Nu îmi venea să plec acasă cu mâna goală. Într-un târziu, au acceptat măcar să-mi scrie că nu e de competenţa lor, să elibereze un asemenea aviz şi aşa am reuşit să-mi pot plăti împrumutul la bancă", îşi aminteşte învăţătorul din Rădeşti. Costumele au sosit de curând în sat. Cătălin Porumb ne deschide cutie după cutie şi ne arată mândru iile, fotele, cămăşile şi iţarii pentru băieţi, brâurile, dar şi opincile din piele. Abia aşteaptă să vină Rusaliile, atunci când a fost stabilită sărbătoarea comunei, pentru că anul acesta va avea loc o primă ediţie a Festivalului de folclor "Flori de tei", pe care vrea să-l organizeze tot prin intermediul asociaţiei. "La noi, casele se gătesc cu crenguţe de tei de Rusalii, de aceea am ţinut să dăm festivalului un nume local. Atunci vor îmbrăca şi membrii grupului nostru pentru prima dată costumele pentru care am luptat atât", mai adaugă directorul şcolii. Pe lângă cântece şi dansuri populare, cei 40 de membri ai grupului Rădeşteanca vor învăţa să cânte la fluier şi la cimpoi. "Fac eu cursuri la Centrul Cultural şi apoi îi învăţ pe copii", spune învăţătorul Porumb.
O casă în flăcări şi eroul unui copil
Un alt exemplu că omul nostru trăieşte pentru comunitatea din care face parte este implicarea lui în construirea unei case pentru o familie cu patru copii, căreia i-a ars locuinţa. "Am primit materiale de construcţii fie la firme cărora le-am solicitat ajutorul, fie de la oameni de afaceri plecaţi din Rădeşti. Am primit câte ceva şi de la Primărie. Alţi oameni m-au ajutat să le cumpăr câte o canapea, mobilă de bucătărie. Sunt puse aici în şcoală, până terminăm noua casă, un proiect despre care oamenii din sat spun că e prea ambiţios, dar eu vreau să-l duc la bun sfârşit pentru cei patru copii, care n-au nicio vină. E o casă cu patru camere, bucătărie şi baie. Tot confortul pentru o astfel de familie", mai explică directorul.
În timp ce ne povestea toate acestea, apare în biroul său învăţătoarea Nela Porumb, soţia sa, cu un desen în mână. "Le-am dat copiilor să deseneze ceva despre eroul lor la Educaţie civică şi Eugen (unul dintre cei patru copii ai familiei căreia i-a ars casa) te-a desenat pe tine", spune ea. Şi zâmbet şi lacrimi înnodate în gât am simţit în timp ce priveam desenul în care o mânuţă schiţase tremurat o casă mare înroşită de flăcări, iar dedesubt o siluetă mărunţică era ţinută de mână de o alta, înaltă, în care l-am ghicit pe omul din faţa noastră, rămas şi el mut de uimire.
