Zi frumoasă în curtea Liceului Teoretic "Aurel Vlaicu", un catalog la care mulţi absolvenţi ai primei promoţii a Şcolii Profesionale de metalurgie şi de construcţii navale gălăţene nu au putut răspunde: fie că erau peste mări şi ţări, precum Victor Dobrea, fost director de producţie la Şantierul Naval Galaţi, iar acum, în aceeaşi funcţie, la Şantierul Naval Damen Yichang, fiind nevoit să-şi trimită salutul de departe, fie plecaţi în lumea amintirilor veşnice… Pentru aceştia, părintele paroh Nicolae Ionaşcu, de la Biserica "Sf. Mina" din apropiere, a săvârşit o slujbă de pomenire. În cuvântul său care a urmat, prelatul a vorbit cu admiraţie despre generaţia care a început să construiască sufletul oraşului în jurul acestor două profesii nobile, între oţel şi vapoare. Monumentul ridicat de ceva vreme în curte, prin strădania sufletului acestei întâlniri, Petrache Boşneagă, prinde de altfel într-o metaforă metalică o structură navală, care, în locul coşului de fum, poartă un mic furnal. Numele marilor dispăruţi, foşti dascăli, sunt săpate în plăcile de marmură care înconjoară structura-simbol. Şi Primăria municipiului a onorat evenimentul, iar viceprimarul Picu Apostol Roman a spus câteva cuvinte.
Organizatorii întâlnirii la mai bine de jumătate de secol de la închiderea catalogului şi primirea diplomei au fost inginerii Dumitru Istudor şi Costel Mîţă, dr. chirurg Anghel Crintea şi ofiţerul mecanic fluvial Petrache Boşneagă, cel care adună an de an şi familiile supravieţuitoare ale tragediei "Mogoşoaiei", cel care a ridicat, spre comemorare continuă a celor atât de tragic dispăruţi, un monument simplu, în Port Bazinul Nou...
Mulţi navalişti au lucrat la început în Combinat, unii având chiar parte de accidente sau chiar pierzându-şi viaţa într-o perioadă de începuturi, cu riscuri mari şi cu încăpăţânarea de a construi ceva de la zero. Alături de generaţia calfelor absolvente acum 55 de ani au început să crească şi secţiile de proiectare şi de construcţii navale, de metalurgie, institutul de proiectări navale ICEPRONAV. Pe lângă organizatori, metalurgi, a vorbit şi Ilie Cucu, fost maistru principal în Şantierul Naval, care a lucrat la primele cargouri şi la platformele de foraj marin.
Cam o sută dintre foştii absolvenţi au fost prezenţi la ceremonia deschiderii catalogului şi la fotografia de grup. Unii au încercat să se identifice, după atâţia ani care au lăsat urme, cu bucurii sau cu întristări.
Fostul ofiţer mecanic Boşneagă, care, mare gospodar, şi acum munceşte pe câmp, alături de fiul său, fermier, amintind cu mândrie de medalia de aur primită de bunicul său de la rege, pentru performanţă agricolă, urmaş de răzeşi viteji în războaie, a ţinut să ne citească un testament. Nu este din Eminescu, dar este din inimă, aşa că i-am respectat dorinţa şi l-am notat: "Doresc să plec de pe acest pământ cu sufletul împăcat că tot ce-am realizat noi, generaţia noastră de-a pururi să fim respectaţi". Continuând, acum în versuri: "Din dragoste de neam şi de glie/ Să facem crez şi legământ/ Şi să trăim în armonie/ Pe sfântul românesc pământ. / Iar de la Dunărea bătrână şi până-n vârfuri de Carpaţi/ Cu toţi românii să dăm mâna şi să trăim ca nişte fraţi!".
România nu stă prea bine la capitolul meserii, dar foştii meşteri care s-au întâlnit acum, din care mulţi au ajuns apoi muncitori calificaţi, maiştri şi ingineri, manageri chiar, au slujit cele două mari industrii care se fondau în anii ´60 la Galaţi, aducându-i pe atunci faima.
În foto, galerie - ofiţerul mecanic Boşneagă, lângă monumentul din curtea liceului cu nume de genial aviator
