Andrei Vener, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsadri", a fost admis la patru universităţi din Marea Britanie, University College of London (UCL), King's College, Manchester University şi Edinburgh University. A ales să meargă la UCL, în speranţa că va putea să-şi dezvolte acolo pasiunea pentru roboţi.
Din toamnă, speră să devină student la University College of London, unde să-şi poată dezvolta pasiunea pentru robotică. A ales să studieze în străinătate, deoarece speră că acolo se alocă mai multe fonduri pentru componente pentru construirea de roboţi. "Sper să pot să trimit în timp util rezultatele la Bacalaureat, pentru că cei de la UCL mi-au dat un termen, după care nu-mi mai ţin locul rezervat. Sper să nu se amâne bacalaureatul, astfel încât să nu pot trimite diploma în timp util", spune Andrei.
Dacă lucrurile vor ieşi aşa cum speră, va studia Computer Sciences, unde va putea să se ocupe în continuare de construit şi programat roboţi.
Era abia în clasa a IX-a, când împreună cu alţi trei colegi de liceu mai mari s-au decis să înfiinţeze un club de robotică la CNVA. "Eram în amfiteatru, făceam repetiţie la o piesă de teatru. Mă înscrisesem pentru că îmi doream foarte mult să fac parte dintr-un club. Mi-aduc aminte că venise un domn de la Bucureşti, de la First Tech Challange, ca să-i prezinte unei doamne profesoare de fizică un roboţel. Mi s-au aprins beculeţele, nu mi-a mai trebuit teatru. Am stat de vorbă cu cel care venise cu robotul, l-am ajutat să-şi strângă lucrurile, la final, m-am ţinut de doamna profesoară să ne înscriem şi noi în competiţie", povesteşte Andrei.
Înfiinţarea clubului de robotică a pornit destul de greu, dar băieţii erau hotărâţi să nu se împiedice de nimic. Au obţinut de la conducerea liceului o sală în corpul de clădire numit "la Castel". Au făcut curăţenie acolo, au adus o tablă şi s-au apucat de treabă.
"Primul nostru robot a fost construit cu lucruri din Piaţa Centrală, că tot era aproape de liceu. Am cărat cauciucuri de la moldoveni şi un burlan. Dar eram hotărâţi să-l facem şi ne-a ieşit. Mi-aduc aminte că robotul nostru trebuia să arunce nişte mingi într-un coş, ca la baschet. Am reuşit să ajungem până la faza naţională", îşi aminteşte tânărul, membru fondator al echipei Byteforce.
Zilele petrecute în cămăruţa unde meştereau piese pentru robot au fost cele mai intense şi cele mai plăcute din timpul liceului. Uneori stăteau de la ora opt dimineaţa, până după miezul nopţii. "Era ca şi cum mergeam la job. Ba chiar mai rău. Uneori stăteam şi câte 16 ore acolo. În clasa a X-a, am găsit ceva sponsori printre prietenii de familie şi am ajuns iar la faza naţională. Anul trecut, ne-am organizat mult mai bine. Am compus o scrisoare pe care am trimis-o la diferite firme. Am primit sponsorizări. Am reuşit să ne cumpărăm pentru club şi o imprimantă 3D cu fonduri primite în principal de la Doladela. Am reuşit să câştigăm locul al doilea la regională la inginerie, iar la faza naţională ne-am clasat pe locul al doilea la Promoter. Deşi am mai participat şi la alte competiţii cu roboţi, First Tech Challange mi se pare cel mai interesant şi mai corect, pentru că se punctează 50 la sută robotul şi 50 la sută modul în care reuşeşti să-ţi faci rost de sponsori şi să îţi promovezi munca. Am învăţat foarte multe lucruri la acest club. Pe lângă o sumedenie de amintiri frumoase şi o mulţime de prieteni", mai povesteşte Andrei.
Dacă în urmă cu patru ani clubul lor număra doar patru membri, acum sunt 15, plus alţi 20 de voluntari care s-au decis să-i ajute cu tot soiul de treburi.
Din nefericire, din cauza crizei coronavirusului, faza naţională şi faza internaţională a Fisrt Tech Challenge au fost anulate, spre dezamăgirea echipei Byteforce, dar şi a pasionaţilor de robotică de la alte cluburi.
