* În numai şapte ani de directorat a reuşit să facă din liceu un adevărat campus la standarde europene * „Elena Doamna” este cea mai bună şcoală de industrie alimentară din ţară * Aici se află o adevărată pepinieră de autori de manuale, dar şi de olimpici la disciplinele de specialitate * Totul a fost posibil fără ca directoarea să fie înregimentată politic *
Directoarea Colegiului de Industrie Alimentară „Elena Doamna” a fost atât de surprinsă de faptul că a primit titlul „profesorul anului” încât i-au dat lacrimile de emoţie. „Nu mă aşteptam. De obicei, sunt nominalizaţi numai profesorii care au performanţe la olimpiade, de la colegiile teoretice. Noi cei de la liceele tehnologice nici nu ne-am pus problema”, explică Luminiţa Nichita de unde atâta emoţie.
În şapte ani, cât într-o viaţă de om
Realizările din cei şapte ani de directorat la „Elena Doamna” în toate domeniile vorbesc, însă, de la sine. Liceul a ajuns un adevărat campus. Corpul principal de clădire şi atelierul au fost reabilitate prin fonduri Phare. Apoi unitatea a primit corpul fostei Şcoli Nr. 27, care a fost de asemenea reabilitat, împreună cu internatul elevilor. Ultima lucrare a fost extinderea cu o clădire nouă, care are şi un amfiteatru, printr-un proiect european realizat la nivelul şcolii. Puţini sunt directorii care se pot lăuda că şi-au aranjat baza materială într-un timp atât de scurt.
„Am o echipă puternică în spate”
Modestă, Luminiţa Nichita susţine că nu ar fi reuşit să facă toate acestea, dacă nu ar fi moştenit de la fosta directoare un standard ridicat şi dacă nu ar fi avut în spate o echipă puternică. „Există concepţia greşită că trebuie să faci parte dintr-un partid ca să poţi realiza ceva pentru şcoala ta. N-am fost şi nici nu voi fi în vreun partid. Şi nici n-am rude care să facă politică. Tot ce s-a făcut e muncă de echipă. Un alt secret e să urmăreşti îndeaproape lucrurile şi să faci tu ceva acolo unde vezi că nu primeşti sprijin la timp. Ca să poţi construi ceva, trebuie să te lupţi continuu, nu să aştepţi. Ai nevoie de o mulţime de avize şi de studii de fezabilitate. Dacă era să stăm după reprezentanţii Primăriei să ni le dea, am fi pierdut oportunităţi unice. De exemplu, studiul de fezabilitate la corpul nou l-am făcut din banii noştri, pentru a putea câştiga proiectul. N-am aşteptat fonduri care ne-ar fi scos din termenul la care puteam depune proiectul. Şi, dacă nu aş fi avut oameni dispuşi să alerge după toate aceste hârtii, n-am fi reuşit”, explică Luminiţa Nichita.
15 profesori autori de manuale
„Elena Doamna” este recunoscut la nivel naţional ca fiind cel mai bun liceu de profil. „Ne sună colegi de la instituţii similare din ţară şi ne spun că nu au după ce să lucreze la o anumită disciplină de profil. «Nu faceţi voi un manual?», ne întreabă. Iar noi ne-am aşezat frunte lângă frunte şi am tot făcut manuale de câţiva ani. Eu personal am colaborat la patru manuale de pe care s-a învăţat în toate liceele de industrie alimentară din ţară. Mai mult decât atât, unul a fost tradus şi în maghiară şi se învaţă şi în Ungaria după el. Nu sunt, însă, singura din liceu. Am o echipă de 15 profesori care sunt autori de manuale, iar zece dintre ei sunt realizatorii standardelor naţionale de pregătire profesională în domeniul industriei alimentare. Mi-a plăcut întotdeauna să împărtăşesc cu cei din jur ceea ce ştiu şi să învăţ lucruri noi de la alţii. Aşa cum, la rândul meu, am fost pregătită să fac faţă acestei funcţii, acum sunt sigură că după ieşirea mea la pensie, peste trei ani, sunt oameni care se vor putea descurca să păstreze şi să ducă mai departe ceea ce s-a făcut”, mai spune directoarea de la „Elena Doamna”.
Toate acestea se văd şi în rezultatele elevilor. An după an, elevii colegiului gălăţean se întorc cu premii de la concursurile şcolare. „Anul trecut, din patru participanţi la olimpiadă, trei au venit cu premiul întâi”, mai spune directoarea. Cu toate acestea, se declară nemulţumită că rezultatele tuturor elevilor nu sunt pe măsura eforturilor profesorilor.
Luminiţa Nichita recunoaşte că în cei şapte ani de directorat a fost nevoită de multe ori să-şi sacrifice familia în folosul şcolii, dar nu are ce regreta. Roadele muncii sale se văd, iar atmosfera din cancelaria de la „Elena Doamna” e una pe care şi-ar dori-o orice profesor dispus să facă treabă. Deşi nu a făcut rabat la exigenţă, nu este cadru didactic care să nu ştie că, la necaz, directoarea a stat întotdeauna cu ei în aceeaşi barcă. „Nu mi-am dorit această funcţie şi nici nu trag să rămân director. M-am simţit datoare să dezvolt şcoala unde m-am format, pentru că şi eu tot aici am făcut liceul”, mai adaugă în final directoarea.
