Mesajul zecilor de mii de „indignaţi” din întreaga lume este, în esenţă, unul extrem de simplu: solidaritatea poate fi o forţă care să mişte… şi băncile. În 2008, întreaga lume a fost adusă în pragul dezastrului de lăcomia celor ce controlau verigile financiare ale întregului lanţ economic mondial. Lăcomia a dat naştere unor coloşi financiari cu picioare de lut. S-a spus despre unele dintre aceste monstruozităţi economice că „sunt prea mari pentru a fi lăsate să cadă”. Din banii publici s-au pompat mii de miliarde peste mii de miliarde pentru a mai da „o infuzie de capital” băncilor ce se perpeleau sub focul aprins chiar de ele. Ne-am fi aşteptat ca bancherii care au băgat atâtea miliarde de oameni în criză să aibă, poate, mustrări de conştiinţă. Ne-am înşelat. Când s-a lansat ideea de a reforma sistemul financiar, de a da sistemului financiar mai multă transparenţă în relaţia cu marea masă a contribuabililor, tocmai în sistemul bancar s-a întâmpinat cea mai mare rezistenţă. Pe Wall Street, după câteva luni de ezitare, „viaţa a mers înainte”, iar bancherii şi-au alimentat cu aceeaşi voracitate de a băga în buzunare alte miliarde. Mişcarea „Occupy Wall Street” şi replicile generate de aceasta din Africa de Sud până în Germania, din SUA până în Franţa, Spania şi Italia, din Japonia până Grecia, demonstrează că sentimentele de „indignare” ale unui simplu individ nu numai că poate avea ecou în sentimentele altora, ci pot ca o avalanşă să pună energii incredibile în mişcare şi să schimbe lumea din jurul nostru. Oamenii au descoperit prin intermediul internetului, a reţelelor de socializare, a mesajelor ce pot ajunge instantaneu în orice colţ al lumii, forţa comunicării simultane cu mii de oameni. De la comunicare la mobilizare nu a fost decât un pas. „Masa mută” şi-a descoperit conştiinţa colectivă şi mai mult decât atât, a descoperit că are personalitate, voce şi că poate acţiona. Sistemul bancar mondial ce se credea până acum în vârful „piramidei trofice” a economiei şi-a găsit acum o contrapondere pe măsură, un colos cu picioarele bine înfipte în realitatea imediată. E o forţă de care ar fi bine să se ţină seama, altfel, cine ştie…
„Ocuppy X” Scris de Ovidiu Amălinei
