Scutul discordiei

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Totul e bine când se termină, dacă nu cu bine, măcar cu promisiunea unor noi consultări… Cam asta ar fi concluzia ultimului summit NATO – Rusia la care scutul american antirachetă din Europa a fost mărul discordiei. Declaraţiile secretarului general NATO, Andrers Fogh Ramunssen, de genul „nu suntem de acord, dar am căzut de acord că trebui să cădem de acord” vor rămâne, probabil, în istoria întortocheată a relaţiilor dintre cele două parţi.

De partea cealaltă, Rusia, prin vocea şefului de Stat Major, Nikolai Makarov, a fost mai tranşantă, dar şi mai teatrală invocând o provocare spre „o nouă cursă a înarmărilor” între Est şi Vest. Desigur, ar fi greu de crezut că americanii s-au gândit să ia Moscova cu asalt folosind baza din Oltenia, tot aşa cum este puţin probabil că Rusia se simte mai ameninţată în prezent de NATO decât de organizaţiile extremiste islamice care prind rădăcini în Caucaz…

Politica de încordare a muşchilor face însă parte din regulile jocului. La urma-urmei, Vladimir Putin are de câştigat nişte alegeri prezidenţiale anul viitor, iar trezirea la viaţă a unor duşmani reali sau imaginari poate face parte din arsenalul electoral. Ca o ironie a sorţii, chiar desfăşurarea unui summit precum NATO – Rusia demonstrează că lucrurile au evoluat mult în ultimii 20 de ani şi că un scut, oricare ar fi el, nu poate reaprinde un Război Rece.

Vor amplasa în replică ruşii rachete în enclava Kaliningrad? Nu va fi comod nici pentru ei, nici pentru europeni, nici pentru americani. Dar aşa, ca atitudine, după ce americanii au acceptat în administraţia Obama să reseteze relaţiile cu Moscova şi să mai taie din scut, acum ar fi rândul Rusiei să mai taie din supărare. E şi asta, nu-i aşa, un fel de negociere.

Citit 7518 ori Ultima modificare Joi, 08 Decembrie 2011 18:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.