Tonul plin de entuziasm care marca în anii trecuţi trecerea dintre ani a dispărut din discursul liderilor europeni vizavi viitorul UE. Un optimism rezervat maschează, în fapt, îngrijorarea faţă de evoluţia crizei datoriilor şi a unităţii zonei euro. De altfel, tandemul Merkel – Sarkozy a avertizat că în 2012 în faţa UE se află „cel mai dificil test din ultimele decenii” şi că suntem încă departe de sfârşitul crizei.
Dacă ţinem cont că unele proiecţii economice indică un an de recesiune pentru UE, s-ar putea spune că, într-un fel, vom asista la o adâncire a crizei. Desigur, contează şi ce mod se va manifesta ea. O criză „uniformă” la nivelul UE ar fi mai puţin distructivă decât, de exemplu, o concentrare a efectelor în ţările cele mai vulnerabile. „Sindromul Grecia” afectează deja ţări precum Italia, Spania sau Portugalia, iar lunile care vin vor fi decisive pentru viitorul monedei euro. Chiar din luna ianuarie este programată o nouă evaluare a măsurilor anti-criză luate în Grecia, dar vor deveni mai active şi instrumentele de monitorizare a ţărilor supra-îndatorate.
Se vorbeşte tot mai des de o „solidaritate” europeană prin emiterea unor obligaţiuni comune cel puţin la nivelul zonei euro, pentru a proteja ţările cu probleme de „rechinii” de pieţele financiare. Dar un asemenea „tratament” nu este uşor de pus în practică. A lua de la contribuabili şi a da la ţările care şi-au construit o prosperitate de mucava din datorie în datorie este un concept nu foarte agreat în unele ţări. În Germania, de exemplu, cancelarul Angela Merkel şi-a asumat riscuri politice mari prin angajamentul Berlinului în susţinerea financiară a zonei euro. Pe de altă parte, tocmai aceste riscuri au făcut legitimă susţinerea unor mecanisme fiscale mai stricte în spaţiul comunitar.
Opoziţia tradiţională a Marii Britanii faţă de tot ce înseamnă o aprofundare a procesului de integrare a făcut imposibilă o modificare a tratatelor UE în sensul creşterii disciplinei bugetare, dar asta nu va împiedica realizarea unui acord fiscal între ţările europene. Ba, unii consideră că, fără Marea Britanie, un astfel de acord va fi mai uşor de negociat.
Primele schiţe ale unui astfel de acord se vor face chiar din această lună, fiind programată şi o întâlnire pe această temă între Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy. Nu ne rămâne decât să sperăm că afirmaţiile celor doi cum că, „la sfârşitul crizei Europa va fi mai puternică”, nu au fost doar nişte declaraţii de complezenţă. Cert este că nimeni nu s-a mai grăbit să spună când scăpăm de criză. Că o fi anul acesta, la anul, peste cinci ani sau zece, morala evenimentelor de până acum ne reaminteşte că prudenţa este mama înţelepciunii.
