Candidaţii la funcţia de rector (I) - Mirela Praisler: „Credibilitate, disponibilitate şi experienţă”

Candidaţii la funcţia de rector (I) - Mirela Praisler: „Credibilitate, disponibilitate şi experienţă”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Începem astăzi seria de interviuri cu cei patru candidaţi la funcţia supremă în Universitatea „Dunărea de Jos” * Din motive obiective şi cu acordul tuturor celor patru candidaţi, am inversat locurile între profesorii Mirela Praisler şi Iulian Bârsan


- Ce anume vă recomandă pentru ocuparea funcţiei de rector?

- În primul rând, îmi este clar ce e de făcut pentru evoluţia în bine a universităţii. Asta şi pentru că am fost până acum în structura de conducere a instituţiei, dar mai ales pentru că ştiu care sunt problemele şi care este stadiul rezolvării lor.

- Ce vă propuneţi? Reformă sau continuarea reformei?

- Nu cred că se poate vorbi aşa pentru că o instituţie nu poate rămâne încremenită într-un proiect. Cerinţele se schimbă, mediul socio-economic se modifică. Pentru a menţine nivelul academic dat de tradiţie, sigur că şi noi trebuie să avem o viteză de reacţie rapidă, conform cu aşteptările, inovativă, şi, totodată, realistă.

- Care sunt atuurile dumneavoastră? Ce vă recomandă pentru această funcţie?

- În mod cert credibilitatea, disponibilitatea şi experienţa.

- Credeţi că şi electorii vă privesc la fel?

- Am avut multe reacţii de genul „da, sprijinim pe cei din echipa actualului rector (Viorel Mînzu, n.r.), dar cine va prelua cercetarea ca să fie la acelaşi nivel ca şi până acum?”. Eu zic că este onorant pentru mine, tind să iau aceste remarci ca pe o apreciere. De altfel, depunerea candidaturii nu a fost un act de ambiţie personală. Hotărârea a fost luată în urma unor consultări foarte largi. Mai întâi, împreună cu mai mulţi colegi, am încercat să creionăm un profil al candidatului dorit, care să reprezinte instituţia la nivelul la care se află ea acum. Apoi, au fost avansate câteva nume care să se încadreze în profil şi abia apoi s-a decis asupra candidaturii mele.

- Sunteţi o persoană foarte elegantă în tot ceea ce faceţi. Dar o funcţie de rector presupune şi anumite jocuri, nu neapărat politice, dar măcar similare cu cele politice. Sunteţi pregătită să faceţi faţă?

- Dacă nu eşti dispus să faci compromisuri, în sensul pozitiv, evident, şi dacă nu ai capacitatea de a lucra cu toţi colegii, cu toate facultăţile pentru a găsi soluţii acceptate de marea majoritate, atunci nu cred că ai ce căuta în această poziţie. Nu cred că există cineva care să deţină adevărul absolut. Cred că am dovedit până acum că sunt o persoană deschisă la dialog, o persoană care nu crede în dictonul „cine vorbeşte mai tare are şi dreptate”. Chiar dacă avem opinii diferite nu înseamnă că nu putem rămâne colegi.

- În Universitate există o sumedenie de orgolii. Se vorbeşte despre facultăţi tehnice şi facultăţi netehnice, se vorbeşte despre facultăţi care aduc bani şi facultăţi care „înghit” bani. Cum priviţi aceste aşa-zise conflicte?

- Şi în economie există binecunoscute cicluri. Firmele serioase încearcă să promoveze mai multe branduri, mai multe produse, pentru că fiecare produs are un anumit ciclu de viaţă. Cheia succesului şi a sustenabilităţii stă în diversitatea ofertei şi în capacitatea de a vedea ce are valoare de brand şi trebuie păstrat şi ce anume cere societatea şi poate fi creat de firma în cauză. Fără să fiu de părerea că o universitate poate fi condusă ca o companie privată, trebuie spus că şi noi trebuie să avem chibzuinţa să distingem, să promovăm, să susţinem programele de studiu care ne-au dat identitate, care ne-au asigurat recunoaştere naţională şi internaţională. Pe de altă parte, însă, trebuie să luăm în consideraţie evoluţia cererii sociale şi să ne adaptăm în aşa fel încât, pe de o parte, să putem oferi programe de studiu la nivelul cerut astăzi şi, pe de altă parte, să consolidăm acele programe care au o tradiţie şi care le pot ajuta şi pe cele mai tinere să evolueze.

- Să înţeleg că propuneţi un anumit echilibru.

- Da, echilibru şi, aşa cum spuneam şi în planul managerial, conlucrare. Interdisciplinaritate şi multidisciplinaritate. Tocmai diversitatea programelor de studiu este punctul nostru forte. Şi asta va trebui să consolidăm.

- Ce credeţi că ar mai trebui schimbat în relaţia dintre profesor şi student?

- Cred că nu ne cunoaştem suficient. Când termină facultatea, toate seriile organizează momente festive. Dar de ce facem asta numai la despărţire? De ce nu facem asta şi când ne cunoaştem? E important, din punctul meu de vedere, tocmai ca să ne ştim mai bine. Apoi, studenţii trebuie să fie informaţi foarte clar cu privire la oportunităţile pe care le au, inclusiv după terminarea studiilor. Eu am propus o asociere cu mediul economic local, naţional şi internaţional. Împreună cu mediul economic trebuie să alegem teme utile pentru lucrările de licenţă, dizertaţie şi doctorat care, dincolo de competenţele practice pe care le oferă studenţilor, au darul de a creşte încrederea şi absorbţia pe piaţa muncii. Studenţii trebuie să se angajeze în domeniul în care s-au pregătit. Tot prin această asociere se pot diversifica sursele de finanţare pe cercetare. În toate marile universităţi din străinătate, ponderea contractelor cu terţi este mult mai mare decât cea a contractelor finanţate de la bugetul de stat. Din păcate, la noi în ţară raportul e invers. Or trendul este spre finanţarea cercetării aplicate. Când aceste firme ne vor cunoaşte mai bine, vor afla despre infrastructura şi competenţele noastre, cred că vom ajunge la normalitate.

- De ce v-ar vota pe dumneavoastră studenţii şi cadrele didactice?

- Având în vedere că nivelul de certificare al tuturor ierarhizărilor din ultimii ani, cred că Universitatea „Dunărea de Jos” merită şi are nevoie de un rector care să se implice cu adevărat în evoluţia instituşiei. Pentru asta, un rector trebuie să ştie să facă şi trebuie să ştie să fie.

Citeşte şi - Lucian Georgescu: „Sunt o persoană pragmatică”

Citit 7810 ori Ultima modificare Miercuri, 18 Ianuarie 2012 11:47

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.