230 de lei pe lună la stat, între 450 şi 900 la particulară * 12 copii în grupă la particulară, dublu la stat, uneori chiar triplu
Pentru părinţi, alegerea grădiniţei la care să-şi dea copilul constituie un subiect care dă bătăi de cap. Articolul de astăzi încearcă să răspundă câtorva dintre întrebările cele mai frecvente: unde e mai bine, la stat sau la particulară? Care sunt avantajele şi dezavantajele, în fiecare caz? Cum se justifică banii (diferenţa e semnificativă) la cele particulare?
Lucruri comune
În municipiul nostru sunt 51 de grădiniţe de stat - dintre care 21 cu program prelungit şi una cu program săptămânal (unde copiii sunt lăsaţi de luni până vineri) - şi nouă grădiniţe particulare. Indiferent de tipul grădiniţei, acomodarea micuţilor, în primul an, durează câteva luni. În plus, fiind vorba despre intrarea în colectivitate, micuţii sunt vulnerabili la orice virus, indiferent dacă fac parte dintr-o grupă cu 12 copii sau una cu 30, numărul îmbolnăvirilor fiind, în ambele cazuri, foarte mare în primul an.
Costuri
La o grădiniţă de stat cu program prelungit, taxa pentru hrană este între 8 şi 10 lei pe zi, adică aproximativ 170 - 230 lei pe lună. Pentru rechizite şi unele dotări ale clasei, părinţii plătesc, separat, o sumă convenită în cadrul şedinţelor de început de an (între 100 şi 250 de lei pe an, în funcţie de grădiniţă şi de grupă – la grupele mici, cheltuielile sunt mai mari, fiind vorba de covoare sau mobilier de care copiii beneficiază şi în următorii ani).
La o particulară, preţul este între 450 şi 670 de lei pe lună, pentru program scurt (până la 12,00 sau 13,00), respectiv între 700 şi 900 de lei pe lună pentru program prelungit (până la ora 18,00 sau 19,00). În aceşti bani intră taxa de hrană, activităţile obligatorii, conform MECTS, rechizitele, plus activităţi opţionale diferite de la o instituţie la alta: limba engleză, pictură, patinaj, grădinărit, iniţiere PC, educaţie plastică, rutieră, ecologică etc. Separat, pentru alţi bani, copilul poate urma cursuri de dans, pian, şah, sculptură, bune maniere, aikido ş.a. – sumele ajungând la 70-80 de lei pe lună pentru o singură disciplină.
Taxa pe… “atenţie”
Nu, nu vorbim despre “atenţiile” în sens de cadouri, ci despre atenţia deosebită de care se bucură fiecare copil la grădiniţele particulare. Acolo, copiii sunt trataţi cu maximum de atenţie, orice activitate desfăşurându-se altfel când sunt 12 copii în grupă şi altfel când sunt peste 30. Mobilierul nou, frumos colorat îi atrage pe copii. În plus, camerele video existente în unele instituţii particulare îi ajută pe părinţi să poată vedea oricând ce face copilul lor. La capitolul “dezavantaje” ale grădiniţelor particulare, am aflat câteva de la părinţii cu care am stat de vorbă: lipsa de experienţă a educatoarelor foarte tinere, lipsa personalului specializat pentru grupele Baby, în unele cazuri. Pe de altă parte, fiind în permanenţă supravegheaţi şi ajutaţi, micuţii învaţă mai greu să se descurce singuri (să se îmbrace, să se încheie la şireturi). În plus, una dintre grădiniţele particulare din Galaţi are o scară interioară deosebit de periculoasă pentru cei mici.
Avantaje la cele de stat
Puţine sunt familiile care îşi permit să-şi dea copilul la o grădiniţă particulară. Sunt, în Galaţi, multe grădiniţe de stat unde copiii sunt bine îngrijiţi, unde este curat, iar personalul bine pregătit, mâncarea este bună şi dotările, chiar dacă nu sunt de ultimă oră, se pot “adapta” pe parcurs prin cumpărarea de măsuţe, scaune şi covoare noi, jocuri şi jucării moderne, prin contribuţia părinţilor. Fiind instituţii specializate în educaţia preşcolarilor, grădiniţele de stat (în definitiv, locul unde s-au format părinţii copiilor de azi), au tot ce le trebuie pentru a asigura micuţilor condiţii bune. Cât despre cursurile opţionale, acestea există şi la grădiniţele de stat, iar preţurile sunt în jumătatea celor de la particulare.
Nemulţumiri
De regulă, mutarea unui copil de la o grădiniţă particulară la una de stat se întâmplă atunci când părinţii nu mai fac faţă cheltuielilor. Am întâlnit, însă, şi părinţi care şi-au mutat copilul de la o grădiniţă de stat (de altfel foarte căutată şi bine cotată) la o altă grădiniţă, tot de stat, motivele fiind diverse. Una dintre mămici a motivat chiar că fetiţa, drept pedeapsă pentru faptul că s-a udat când s-a spălat pe mâini, a fost lăsată aşa până la sfârşitul programului şi a făcut pneumonie. O altă familie şi-a retras băiatul pentru că educatoarea folosea un fluier pentru a face linişte, iar noaptea, micuţul sărea din somn, speriat. Şi acum, după câteva luni, acel băiat a rămas cu sechele. Mai rar pot apărea conflictele între educatoare şi părinţi, pe fondul nemulţumirilor acestora din urmă.
În loc de concluzii
Primordial, copiii au nevoie de afecţiune pentru a suporta mai uşor despărţirea de mediul familial. Aceasta poate veni, la fel de bine, de la o educatoare cu 30 de ani de experienţă, care îşi iubeşte profesia, sau de la o tânără care are ca principal atu frumuseţea. Un dascăl dăruit ştie să liniştească un copil (dintr-o grupă de 30) care plânge, tocmai pentru faptul că au trecut atâtea suflete prin mâinile sale. Poate că unul dintre lucrurile pe care ar trebui părinţii să le afle, înainte de a-şi da copilul la o grădiniţă, este câţi dintre foştii preşcolari îşi vizitează, peste ani, educatoarea.
