Povestea ghiozdanelor pline de vise: De la mingea de fotbal la aur în matematică
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Povestea ghiozdanelor pline de vise: De la mingea de fotbal la aur în matematică
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La fiecare început de toamnă, clopoţelul trezeşte la viaţă mii şi mii de poveşti. Poveştile puilor de om care îşi pun în spate ghiozdanele doldora de vise şi pornesc cu paşi mărunţi pe calea devenirii lor. Cu răbdare şi cu iubire, dascălul îi aşteaptă să-i treacă peste toate peripeţiile, astfel încât să nu încurce cărările.

„Nu vreau să fac nicio greşeală”

Dintre miile de poveşti, o desprindem astăzi pe cea a unui băieţel cu ochi albaştri, cuminte şi serios - Matei Frunză, nimeni altul decât fiul fotbalistului care a jucat pentru echipa Oţelul, dar şi pentru Unirea Urziceni (când a câştigat campionatul în 2009), Sorin Frunză. Echipat cu ghiozdan cu Fulger McQueen, Matei va intra de astăzi în clasa I la învăţătoarea Mihaela Dănăilă, de la Şcoala Nr. 12. Mi-a mărturisit că are emoţii mari, conştient de misiunea importantă pe care o va avea ca şcolar: „Mă tem că va fi greu să învăţ să scriu şi să citesc. Şi nu vreau să fac nicio greşeală”. Visează să devină un fotbalist poate chiar mai celebru ca tatăl său, dar ştie că, până atunci, va trebui să şuteze multe note de zece pe poarta literelor şi a cifrelor.

De 30 de ori mai multe emoţii

„Eu am de 30 de ori mai multe emoţii decât ei, am emoţii pentru fiecare copil din clasă. Prima întâlnire e decisivă, pentru că trebuie să-i câştigi de partea ta, ca să vină la şcoală cu plăcere”, spune învăţătoarea din povestea noastră, nimeni alta decât mama celebrului olimpic internaţional Dan Dănăilă, multimedaliat la matematică.

Mihaela Dănăilă îşi aminteşte că prima ei zi din clasa I s-a scurs fără mari emoţii, pentru că la şcoală era în familie. Şi aşa a fost tot timpul: „Tata era învăţător. La fel şi surorile lui. Au prins vremurile acelea când dimineaţa buchiseau cu elevii la şcoală, iar după-amiezile făceau alfabetizare cu părinţii lor. Învăţătorul meu era prietenul apropiat al tatei, venise deseori la noi acasă. Nu-mi amintesc prea multe despre micuţa şcoală din Blăgeşti, din judeţul Vaslui, cu bănci vechi. Mai mult decât lecţiile, îmi vin în minte recreaţiile cu zarva colegilor. Mă speria matematica, dar orele de istorie îmi plăceau foarte mult”, povesteşte cea care a ajuns învăţătoare la insistenţele familiei, dar care şi-a legat apoi viaţa de şcoală pentru totdeauna.

Cea mai importantă menire

Primii elevi din carieră i-a întâmpinat la Şcoala Nr. 43, în urmă cu 23 de ani. „Erau nişte copii cuminţi şi sfioşi, dintr-un cartier muncitoresc. Iar eu eram un copil ceva mai mare, care avea în grijă peste 30 de alţi copii. M-am legat de ei, aveam un entuziasm teribil, făceam după-amiezile ore în plus. Am amintiri foarte frumoase legate de Şcoala Nr. 43 şi de colegii mei de acolo”.

Deşi a făcut facultate de economie şi ar fi putut să-şi schimbe profesia sau să devină profesor de liceu, a refuzat acest lucru: „Cu timpul, mi-am dat seama că meseria de învăţător e cea mai frumoasă, pentru că ai cea mai importantă menire”, concluzionează ea.

O învăţătoare de două ori mai severă pentru propriul copil

Şcoala Nr. 12 e în cartierul în care se simte ca acasă. Întâmplător sau nu, a fost şi învăţătoarea propriului ei copil. „Am fost de două ori mai severă cu el decât cu ceilalţi copii. Nici când merita nu l-am strigat primul la premiile de la sfârşit de an. Iar el a făcut de atunci o obsesie să fie primul, să demonstreze că poate”, povesteşte mama olimpicului la matematică.

A avut uneori îndoieli că a procedat corect faţă de copilul ei, fiind atât de severă, dar acum, privind peste ani, parcă nu are ce să regrete. Traseul şcolar al lui Dan Dănăilă a fost unul exemplar. A fost pe podium la fazele naţionale ale olimpiadelor de matematică încă din clasa a VII-a, dar şi medaliat ani la rând la cele internaţionale. Din toamna aceasta va fi student la Imperial College, în Londra.

„După lecţii de matematică, acum îl învăţ pe Dan cum să-şi gătească mâncarea. Va trebui să se descurce singur. Cred că elevii de anul acesta vor fi cea mai iubită generaţie din toată cariera mea. Voi simţi nevoia să suplinesc cu ceva plecarea lui. Asta mai ales că în această clasă a început şi el şcoala în urmă cu 12 ani şi, la fel ca Matei, a visat întâi să devină fotbalist. Numai că mingea a rămas doar prietena de vacanţă, pentru că la scurt timp s-a îndrăgostit de matematică şi a visat să devină student la o universitate celebră”, ne spune dăscăliţa, grăbită să-şi întâmpine cum se cuvine „bobocii” pe care-i va adopta timp de patru ani.

Citit 3177 ori Ultima modificare Duminică, 16 Septembrie 2012 19:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.