„Comercializarea operei de artă viciază actul creaţiei”
Liliana Jorică Negoescu, profesor de Culoare şi Compoziţie la catedra de Pictură a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin” şi lector pe disciplinele Metodologia creaţiei în pictură şi Analiza limbajului plastic, la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, ne vorbeşte despre un aspect important al profesiei de dascăl: „Noi, profesorii, suntem într-o situaţie delicată: am avut, la rândul nostru, profesori foarte buni şi trebuie să nu uităm nicio secundă că suntem rodul, produsul muncii şi speranţelor şi nădejdilor pe care alţii şi le-au pus în noi. Iar noi, acum, trebuie să le explicăm copiilor cum să înveţe să picteze bine, să aibă concepte de cercetare, să exceleze, să devină, să depăşească nişte formule pe care noi le predăm didactic, să reuşească să evolueze. Acum e mai greu să fii profesor de artă pentru că internetul este plin de opere comerciale. Tu, ca profesor, trebuie să-i înveţi ce e bine şi ce e rău şi trebuie, deseori, să te demarchezi de comerţ şi de ideea de a coborî ştacheta, de a-ţi face opera prea accesibilă. Iar acest discurs e delicat pentru că elevii îţi spun: doamna profesoară, dar noi trebuie să trăim! Iar tu trebuie să găseşti o justă măsură, pe care nici măcar nu ştii dacă vreodată ai găsit-o şi să-i spui ceva care să-l ajute să crească. Dexteritatea de a obţine din două, trei, tuşe, o chestie cu efect comercial, ieftin, care place repede la public, îl poate face să se mulţumească cu puţin. În clipa în care un tânăr, în perioada lui de formare, se mulţumeşte cu puţin, e ca şi cum şi-a trasat o limită a creşterii lui personale”.
Bani sau… un loc în cartea de istorie a artelor?
„Acest aspect, al comercializării operei de artă viciază, în esenţă, însuşi actul de creaţie. Frumosul, e adevărat, trebuie să aducă bucurii dar, pe de altă parte, trebuie să fii foarte atent în ce ambalaj îţi pui această idee de bucurie. E greu să fii profesor spunându-le: nu faceţi aşa, ca să nu câştigaţi prea repede bani! Sunt studenţi care te întreabă direct: bun, şi atunci, ce câştigăm, un loc în cartea de istorie a artelor? Acestora le spun că e bine să ţinteşti sus, să-ţi arunci săgeata foarte sus, să nu te mulţumeşti cu puţin. Nu zic că în viaţă nu vor ajunge să facă şi concesii, dar nu poţi să porneşti, în formarea ta, de la concesii. Dacă găseşti alte modalităţi de a trăi şi reuşeşti să nu-ţi vinzi sufletul, atunci este ok. Şi se poate acest lucru, nu e imposibil”, conchide Liliana Jorică Negoescu, după mai bine de 30 de ani de experienţă la catedră.
