În linia întâi cad la datorie cei mai buni dintre noi, cei pentru care năzuinţa de a onora un destin este mereu steaua polară a călătoriei lor pe pământ.
Un astfel de luptător, disciplinat dar şi temerar, a fost profesorul de fizică Mihai Vasiliu. Fiu adoptiv al oraşului nostru dunărean, domnul profesor s-a născut la 12 iulie 1946 în Paşcani; şi-a tras puterile spirituale din nobila vatră de cultură a Botoşanilor, ca elev al prestigiosului liceu „August Treboniu Laurian”, apoi din tezaurul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. I-a pomenit mereu, cu veneraţie, pe magiştrii săi, prof. dr. Ilie Bursuc şi prof. dr. ing. D. D. Sandu, cei care l-au iniţiat în cercetarea ştiinţifică. Clasificat printre primii la absolvirea facultăţii, după ce în ce în anii de liceu fusese laureatul tuturor concursurilor şi olimpiadelor de fizică, a devenit, începând cu 1969, profesor la Liceul Industrial pentru Industrie Alimentară „Elena Doamna” şi la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi. Calificativele maxime la examenele profesionale de definitivare în învăţământ, gradul al II-lea şi gradul I confirmă, de-a lungul anilor, competenţa unui specialist de excepţie.
Un mare profesor este însă acela care îşi dovedeşte vocaţia la catedră, justificând calificativele cuantificabile ale performanţei sale academice, domnul profesor îşi înalţă, cu fiecare promoţie, statuia de bronz nepieritor în sufletele ucenicilor săi în ale fizicii; acela care a performat el însuşi are harul de a-i duce către performanţă şi pe elevii săi. Câţi dintre noi înţelegem cu adevărat ce înseamnă, pentru dascăl, să-ţi pregăteşti elevii pentru olimpiade şi concursuri? Fiecare adolescent e o lume, iar mentorul trebuie să se adecveze nu numai exigenţelor diferite pe ani de studiu, ci şi personalităţii fiecăruia dintre învăţăceii săi. În această meserie poţi arde lin ca o lumânare, ori viu ca o torţă; i-a fost dat domnului profesor să fie o flacără vie, ale cărei lumini au strălucit peste atâtea generaţii; elevii săi au avut rezultate excepţionale la olimpiada de fizică ori la concursul „Evrica”!
Printre ei, Florin Mingireanu şi Răzvan Rogojină, laureaţi alături de profesorul lor de NASA: diplomă de excelenţă pentru experimente propuse a se realiza în spaţiul cosmic. Concursuri câştigate în Elveţia şi în SUA vin să confirme excelenţa academică a acestui colectiv de cercetare, format din doi adolescenţi şi un profesor cu suflet mereu tânăr, împătimit de cercetare şi după performanţă.
Dar cine a cuantificat mulţimea elevilor plecaţi către zările lumii, pentru a fi studenţi şi apoi cercetători în mari universităţi din SUA, Anglia, Franţa sau Canada, ori medici de prestigiu pe toate meridianele?
Mihai Vasiliu a fost şi un om al cetăţii: implicat în problematica socială, de la cuvântul motivat şi decisiv rostit în consiliul profesoral din CNVA, pâţnă la hotărârile luate ca inspector general al învăţământului gălăţean, funcţie îndeplinită cu prestigiu între 1993 şi 1997. Profund cunoscător al dificultăţilor impuse de obţinerea performanţei, a fost primul inspector general care a acordat diplome de excelenţă nu numai elevilor laureaţi, ci şi profesorilor care i-au pregătit. I se datorează realizarea unor laboratoare moderne de fizică în liceele gălăţene precum şi reutilizarea căminelor pentru elevi.
Personalitatea sa publică, imposibil de ignorat prin valoare, prin puterea de a decide just, dar şi prin temperamentul vulcanic, neîngăduitor faţă de impostură, a avut drept pandant o credinţă vie şi discretă; enoriaş al bisericii ortodoxe, ne-a impresionat întotdeauna prin evlavia care îl îndemna, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, să împodobească sfânta icoană cu crini.
Aducând onoare şcolii şi cetăţii şi fiind onorat prin performanţele atâtor generaţii de elevi, ne face să simţim acum mai mult ca oricând profundă recunoştinţă pentru că am avut privilegiul de a-i fi colegi.
În vremuri indiferente faţă de valorile spiritului, domnul profesor Mihai Vasiliu intră în legenda Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” binemeritând adagiul poetului latin: „ Non omnis moriar...”
În numele tuturor colegilor, profesor Elena Tudorache.
