* Spune Florentina Ghimpe, una dintre cele două cadre didactice care au luat notă maximă la definitivat
Deşi este atât de necesară, consilierea psihologică este încă tratată în sistemul de învăţământ ca o Cenuşăreasă. Conform legii, un psiholog şcolar la învăţământul preprimar, unde sunt atâtea probleme de comportament, iar părinţii sunt depăşiţi, are în grijă 400 de copii, prea mulţi ca să te poţi ocupa pe îndelete de ei. Chiar şi dacă sunt porniţi pe fapte mari, psihologii mai au de luptat cu lipsa desăvârşită a dotărilor, cu lipsa de cooperare a unor cadre didactice, care nu înţeleg să facă echipă, dar şi cu mentalitatea părinţilor, care refuză să recunoască faptul că odorul lor are probleme ce pot fi rezolvate împreună cu consilierul psihologic. Sunt doar câteva dintre problemele despre care ne-a vorbit voalat Florentina Ghimpe, una dintre cele două cadre didactice din Galaţi care au obţinut zece la examenul de definitivat.
Cazuri din ce în ce mai multe
Tânăra are numai 26 de ani, a terminat Sociologie la Galaţi, este titulară la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională din 2009 şi are grijă de copiii din trei grădiniţe. Este greu s-o faci să vorbească despre problemele pe care le întâmpină, pentru că, spune ea, se încarcă zilnic cu energia venită de la zâmbetele piticilor pe care-i păstoreşte. „Sunt sinceri, ei îţi zâmbesc pentru că asta simt când te văd. Mă încarc de la ei cu un combustibil nepreţuit. Zilnic aud câte o frază isteaţă, care-mi descreţeşte fruntea. E greu în această meserie în care lucrezi cu sufletul omului să contorizezi nişte rezultate concrete, dar eu mă bucur de orice progres vizibil de la o şedinţă la alta”, spune Florentina Ghimpe.
„Avem nevoie de dotare şi de schimbarea mentalităţii”
Din nefericire, numărul copiilor care au nevoie de consiliere este mai mare de la un an la altul. Faptul că părinţii sunt plecaţi în străinătate sau muncesc zi-lumină şi-şi lasă copiii în grija bunicilor sau a bonelor mai mult sau mai puţin pricepute începe să se simtă acut în comportamentul micuţilor. „Avem nevoie de o dotare corespunzătoare a cabinetelor şi de schimbarea mentalităţii oamenilor. Mulţi părinţi refuză să recunoască faptul că au un copil cu probleme de comportament, refuză să-şi facă timp să vină la cabinet pentru consiliere, în condiţiile în care este gratuită, sau vin o dată, dar nu aplică ceea ce le spun. Suntem confundaţi cu psihiatrii, mulţi crezând, în mod greşit, că sprijin din partea psihologului asta înseamnă de fapt. Totuşi, am reuşit să adun şi părinţi care au înţeles că nu e nicio problemă să te confrunţi cu anumite situaţii, atâta timp cât te lupţi să le depăşeşti. Nu există şcoală pentru meseria de părinte. E frumos să-i vezi cum se relaxează imediat ce văd că şi alţii au aceeaşi problemă ca şi ei şi cum găsesc împreună soluţii. Tot ceea ce facem noi la cabinet se bazează pe o muncă de echipă: părinte - educatoare - psiholog. Dacă lipseşte o verigă, lucrurile nu merg cum trebuie”, spune tânăra.
Recunoaşte că în primă fază i-a fost greu să se motiveze să se apuce temeinic de învăţat pentru examenul de definitivat, însă ulterior a găsit destulă forţă: „Financiar câştigi 10-20 de lei la salariu, e greu să te motivezi pentru asta. Aşa că am luat-o ca pe o provocare personală, mi-am dorit să fiu sigură că nu mai trebuie să trec încă o dată prin acest examen, aşa că m-am pregătit din timp”, mai spune ea.
