* Sistem de evaluare prin simpla apăsare pe buton * Rezultatele pot fi trimise imediat prin email părinţilor acasă
Este ora opt dimineaţa, la clasa a II-a B de la Şcoala nr. 29. În faţa elevilor se află una dintre cele mai râvnite învăţătoare din Galaţi, devenită deja o legendă locală – Gherghina Lungeanu.
„Vă rog să vă luaţi telecomanda pentru evaluare!”, îi îndeamnă dăscăliţa. Într-o clipită, cei 30 de copiii apucă dintr-un panou cu buzunăraşe o bucăţică albă de plastic şi se întorc la locurile lor în bancă. Încordarea şi atenţia sunt maxime. Doamna afişează pe tablă cu videoproiectorul prima întrebare. Sub cele patru variante de răspuns, dintre care doar una singură este corectă, două şiruri de pătrăţele albastre cu câte un număr în interior. Ca la un semn, o pădure de mânuţe se ridică în aer, iar răspunsurile ţâşnesc din telecomandă spre tablă printr-un simplu click. O ploaie de pătrăţele galbene le acoperă pe cele albastre. Doar unul rămâne întunecat. „Încă eşti în vacanţă, Andrei! Hai mai repede cu răspunsul!”, îl dojeneşte învăţătoarea pe unul dintre şcolari.
Evaluare completă, în cea mai mare viteză
„Fiecare elev are câte un număr, în ordinea de la catalog. La fel şi telecomanda sa. Aşa pot afla exact cine şi ce a răspuns. După fiecare întrebare le pot arăta dacă au răspuns corect sau nu. Pot interveni să lucrăm exerciţiul la tablă, ca să priceapă ce au greşit cei care nu au răspuns bine. Sau pot afişa un clasament final şi fiecare va putea vedea ce a greşit la evaluare. Rezultatele le pot trimite automat prin email şi părinţilor. De asemenea, eu pot face o statistică a greşelilor şi astfel ştiu exact ce gen de exerciţii trebuie să mai lucrez cu elevii. Acolo unde sunt mai mulţi care au greşit, e clar că e nevoie de mai multe exerciţii de acelaşi gen. E un sistem de evaluare foarte rapid şi complet. În scurt timp eu pot verifica exact ce ştie fiecare elev al meu”, mă pune în temă dăscăliţa.
Tot stiloul e sfânt!
Spre deosebire de alţi elevi, cei de la clasa a II-a B sunt obligaţi să ridice mâna şi să răspundă la toate întrebările învăţătoarei. Pătrăţelul care nu devine galben la timp nu îi lasă să se ascundă în bancă de ochiul vigilent al doamnei. Urmează un şir de întrebări, care declanşează valuri de pâlpâiri galbene, de la treizeci de minţi luminate de taina adunărilor şi scăderilor. La final, se face clasamentul. Fiecare află dacă a răspuns bine sau nu şi unde a greşit. Se trece la un nivel de exerciţii mai complicate. Dăscăliţa le cere să deschidă caietele şi, înainte să apese pe buton, să pună mâna pe stilou şi să calculeze.
Pe tablă apare afişat un exerciţiu cu mai multe operaţii. În liniştea clasei, pătrăţelele albastre aşteaptă iluminarea. Apar primele răspunsuri. Apoi altele şi altele. La punctaj, surpriză. Cei care s-au grăbit şi au calculat în gând, au greşit.
„Ce v-am spus eu? Stiloul rămâne sfânt! Nu poţi fii cel mai bun doar apăsând pe buton. Cele mai temeinice cunoştinţe se acumulează lucrând în fiecare zi cu creionul pe foaie”, ne dăscăleşte doamna pe toţi.
Tehnologie din filme SF versus învăţat la lumânare
E un sistem de evaluare destul de scump. Deşi mai sunt şi alte clase care lucrează cu el în oraş, nu oricine îşi permite să-l cumpere, oricât de eficient ar fi. „Cam 8.000 de lei am înţeles că ar costa aşa ceva. Noi l-am primit prin intermediul unui proiect iniţiat de doamna profesoară de engleză Artemiza Lovin”, ne lămureşte Gherghina Lungeanu.
Cu o experienţă de ani buni la catedră, aceasta îşi aminteşte de vremurile când pierdea ore în şir pentru a copia, de mână, fişele de lucru pentru elevi: „În anii ’80, nu erau nici copiatoare. Stăteam ore în şir, mă prindea şi noaptea târziu copiind la indigo fişe de lucru pentru elevii mei. Aveam peste 40 de copii în clasă şi puteam face maxim patru fişe odată. Era de lucru, mă durea mâna tot apăsând. Dar a meritat, pentru că nivelul elevilor era la fel de bun ca şi al celor care au de toate acum. Copiii de atunci învăţau la lumânare, dar ştiau carte”.
Oricine şi-ar dori pentru copilul său un asemenea sistem, parcă desprins din filmele SF. Cu toate acestea, nu în simpla apăsare pe buton stă ştiinţa de carte. Aşa cum bine a punctat învăţătoarea Lungeanu, stiloul rămâne sfânt, la fel şi munca individuală de antrenare a minţii folosind creion şi hârtie.
