Alexandra Coclează, absolventă de CNVA, a terminat studiile în 2012 la prestigioasa universitate americană Yale, iar acum lucrează ca realizator de proiecte de finanţare la o bancă elveţiană din State
„Îmi doresc o familie, am o listă întreagă de lucruri pe care vreau să le fac, în afară de carieră. Şi sunt conştientă că toate acestea presupun şi un anumit nivel financiar. De aceea, vreau să urmez ceva în domeniul chimiei, dar şi ceva legat de economie – un domeniu bănos în America”, ne spunea Alexandra Coclează în 2008, înainte să plece la Universitatea Yale, pe care şi-o alesese pentru visul ei. Spun şi-o alesese, pentru că alte şapte universităţi din SUA, printre care şi Princeton, o curtau atunci s-o convingă să le fie studentă cu bursă integrală.
În şcoală a fost o fată de zece pe linie, olimpică la chimie şi engleză pe vremea cât a fost elevă la CNVA. Anul trecut a terminat facultatea cu diplomă şi distincţie în chimie, dar şi cu un secundar în economie. Acum a ajuns să învârtă bani grei pentru firme şi companii americane, să lucreze cu magnaţi financiari, dar şi cu cercetători în tehnologii avansate.
„Imediat după absolvire, am început munca în investiţii bancare pe Wall Street, întâi la Barclays în New York, şi acum la Credit Suisse în San Francisco. Ambele joburi implică analiza financiară şi discuţii strategice cu diverse companii, cu scopul de a le ajuta să obţină finanţare pentru proiecte de dezvoltare, pentru a achiziţiona alte companii sau pentru a intra pe alte pieţe. M-am mutat în San Francisco pentru a fi mai aproape de companiile de biotehnologie care lucrează pe cele mai noi medicamente şi tehnici medicale din lume. Chiar de curând am lucrat cu o companie care a inventat un aparat ce poate înlocui cu succes funcţiile ficatului la pacienţii pre-cirotici, şi acum două ore am terminat un proiect strategic pentru o companie de oncologie din Marea Britanie”, ne scrie, în puţinul timp liber pe care-l are, gălăţeanca de care avem toate motivele să fim mândri.
Cursuri cu deţinători ai premiului Nobel
Recunoaşte faptul că munca susţinută, seriozitatea, dar şi norocul de a fi avut parte de nişte profesori-somităţi în domeniile lor i-au deschis foarte multe porţi. „La Yale, am avut nişte experienţe unice, cât pentru o viaţă întreagă. Nu se poate exprima în cuvinte recunoştinţa pe care o am faţă de educaţia primită aici, faţă de profesorii şi colegii mei. Am fost cu burse de studiu sau lucru în Germania, Israel, Iordania şi am avut bani să călătoresc în Europa de vest. Am luat cina cu Warren Buffett la restaurantul sau preferat din Omaha, Nebraska. De multe ori m-am dus în biroul recentului laureat Nobel în economie Robert Shiller, ca să îi ascult părerea despre evenimentele economice actuale. Am fost cu clienţii în multiple state americane cu avionul. Toate aceste oportunităţi au fost obţinute printr-o combinaţie fericită de muncă şi noroc. Cu fiecare experienţă mi-am dat seama cât de mici suntem pentru lumea asta atât de mare şi am învăţat că modestia unui om adevărat creşte, nu scade, odată cu statutul social şi financiar”, punctează Alexandra.
În timpul facultăţii, românca a fost aleasă să facă cercetare în cancerul de prostată cu un celebru profesor, fondurile folosite pentru aceste investigaţii ştiinţifice fiind mult peste imaginaţia noastră.
124 de ore de muncă pe săptămână
Înainte să se mute în San Francisco a lucrat pe celebra Wall Street şi a fost selectată pentru acest job dintre mii de aplicanţi. Iar dacă ai scăpat întreg după ce ai muncit pe Wall Street e ca şi cum te-ai întoarce de pe front din Afganistan. „Viaţa pe Wall Street la nivelul de începător nu prea seamănă cu filmul. E un stil de viaţă solicitant, care nu se potriveşte oricui. Se lucrează internaţional, în diferite fuse orare, nu există program fix de somn sau odihnă. Nu era neobişnuit să mă trezesc la patru dimineaţa într-o sâmbătă. Am stat şi 124 ore pe săptămână în birou, adică 18 ore pe zi, sau am fost acasă numai ca să fac duş şi să mă întorc din nou la un proiect urgent”, ne mai scrie tânăra.
În drumul ei spre glorie, Alexandra are timp limitat pentru prieteni şi familie. Însă se bazează pe înţelegerea celor din jur: „Tot acest efort se răsplăteşte nu numai financiar, dar mai ales prin strângerea de fonduri pentru nişte companii ale căror descoperiri vor îmbunătăţii şi salva vieţile a milioane de oameni de pe Terra”.
Profesorilor mei, cu dragoste
Fata care la terminarea liceului visa să facă chimie, biologie, economie, dar şi să devină şi arheolog şi să cloneze o pisică egipteană, a parcurs deja jumătate dintre visele sale. Iar pentru restul, e deja pe drumul cel bun.
„Momentan programul solicitant nu îmi permite să visez prea mult sau prea departe, însă ştiu că experienţa americană şi educaţia solidă or să mă însoţească oriunde m-aş duce. Pentru şansa pe care am avut-o ţin să mulţumesc în primul rând părinţilor, care m-au sprijinit necondiţionat, dar şi profesorilor de la CNVA. Abia acum învăţ să apreciez tot timpul pe care dumnealor şi l-au dedicat succesului nostru, corectându-ne aplicaţiile la facultăţi în miez de noapte, întâlnindu-se cu noi în weekend, mâncând ouăle şi cozonacul de Paşti nu cu familiile dumnealor, ci cu noi, în tren, în drum spre olimpiade şi concursuri. Mă doare că nu sunt respectaţi şi plătiţi la adevărata lor valoare.”
De ce trebuie să le pese lor întâi?
Tinerilor din România le transmite că nu trebuie să vadă învăţatul ca pe o corvoadă, educaţia fiind singura cale corectă pe care o au de urmat. „Sunt situaţii disperate. Am avut un coleg de facultate, care înainte de a ajunge la Yale şi orfan fiind, străbătuse cale lungă pe jos până în Kenya, fugind de războiul civil din Sudanul de Sud, numai ca să se ducă la şcoală în siguranţă. Nu sunt idealistă, înţeleg situaţia precară a ţării noastre, bătaia de joc a celor de sus, modelele propagate de mass media şi lipsa de speranţa din sufletele oamenilor. Ştiu că, aşa cum ne cânta regretatul star Michael Jackson, lor nu le pasă într-adevăr de noi ("they don't really care about us"). Dar de ce trebuie sa le pese lor întâi, şi abia apoi nouă?”, îşi încheie scrisoarea gălăţeanca noastră.
