* Vlad Blându a obţinut premiul al II-lea la faza naţională a Olimpiadei de religie ortodoxă
Stăm cu toţii aşezaţi în jurul mesei primarului. Atmosferă destinsă, iar olimpicul de la Valea Mărului nu pare deloc intimidat de asemenea companie, dimpotrivă schimbă citate şi învăţături biblice cu edilul comunei. Vlad Blându, elev în clasa a VIII-a a obţinut anul acesta premiul al II-lea la faza naţională a Olimpiadei de religie ortodoxă. Cum a aflat vestea, primarul Virgil Doca a şi pus la cale să-i ofere un calculator cu tot cu imprimantă şi cu tot ce este necesar să funcţioneze la cote maxime. Iar la Slatina, atât profesorul de relligie, cât şi copilul au stat la hotel, tot pe cheltuiala primarului.
„Eu îi sprijin pe toţi copiii comunei care au drag de învăţătură. Sper ca într-o zi să se întoarcă aici în sat şi să fie de folos comunităţii”, ne lămureşte el.
Un diamant crescut în sânul familiei, şlefuit de şcoală
Atât primarul, cât şi profesorul său de religie, dascălul Costea Costică, sunt de părere că meritul lui Vlad de a fi ajuns olimpic naţional dintr-o comună din fundul judeţului este al lui şi al familiei.
„Părinţii lui sunt foarte buni creştini. Nici nu mergea bine în picioare când a fost adus la biserică şi crescut cu toate învăţăturile. Vlad e ca un diamant crescut în sânul familiei şi şlefuit de şcoală”, spune profesorul său de religie.
Religia nu este singura disciplină la care Vlad excelează, iar premiul la olimpiadă nu a apărut din senin. În cei opt ani de şcoală, băiatul a acumulat cunoştinţe temeinice din toate domeniile, fiind un elev de zece pe linie. I se citeşte inteligenţa nu numai în catalog, ci şi în privire, dar şi dezinvoltura cu care vorbeşte, lucru puţin obişnuit pentru un copil de la ţară. Are însă un simţ al măsurii bine dezvoltat, iar tonul rămâne cuviincios de la început până la sfârşit, reuşind să uimească prin atâta autocontrol.
Slava e a lui Dumnezeu
E clar că se mândreşte tot satul cu reuşita lui. Şi părinţii sunt bucuroşi şi cei doi fraţi gemeni pe care-i are. „Suntem o familie simplă. Mama este vânzătoare, iar tata agricultor, cultivă pământul nostru. E un om credincios şi m-a încurajat totdeauna, dar mi-a spus că tot ceea ce fac nu trebuie să fie pentru slava personală, ci spre slava lui Dumnezeu”, vorbeşte el ca din carte.
E primul la şcoală, dar, fiind cel mai mare dintre copii, e şi mâna dreaptă a tatălui său. Se ocupă de treburile gospodăreşti, merge la prăşit, la cosit, hrăneşte animalele.
Preot în sat
Cum era deja previzibil, Vlad Blându mi-a mărturisit că doreşte să devină preot şi că va da admitere la Seminarul Teologic „Sf. Andrei”. L-am întrebat unde şi-ar dori să profeseze şi mi-a răspuns fără să clipească: „La ţară. E mai frumos, pentru că legătura dintre preot şi credincioşi e mult mai strânsă. Într-un sat, ca preot poţi face mult mai multe".
Primarul profită de ocazie şi-l ispiteşte: „Eu îţi voi acorda şi ţie bursă de 500 de lei pe lună (mai sunt doi tineri din comună, care sunt elevi la Galaţi şi primesc acest sprijin), dar promiţi că te întorci preot în sat? Eu promit să-ţi ridic şi o biserică mai micuţă, ca să ai parohia ta”.
Vlad e încântat de ofertă şi acceptă pe loc. Până la urmă nu e încă învăţat să trăiască departe de locurile copilăriei.
Are de gând să-i aducă pe oameni pe calea cea bună prin exemplul personal şi consideră că relele toate vin din cauză că s-a pierdut legătura dintre oameni: „În trecut, oamenii erau mai legaţi unul de celălalt. Acum ne dezbină acest egocentrism: eu vreau să am, eu vreau să mă afirm. Importantă este comunicarea, aşa poţi îndepărta relele din gândurile şi din faptele oamenilor. Iar pentru aceasta, nu trebuie să aştepţi de la ceilalţi să se schimbe lucrurile în bine, întâi trebuie să ceri de la tine şi apoi de la cei din jur”, spune el înţelept.
Am plecat din Valea Mărului cu convingerea că, dacă Vlad chiar se va întoarce să „păstorească” în locurile natale, pentru întreaga comunitate va fi un mare câştig. Doar timpul să aibă răbdare…
