Radu Adrian Racoviţă, de la CNVA, se numără printre puţinii oameni favorizaţi de soartă care au descoperit de timpuriu care le este adevărata cale pe care vor să-şi înscrie viaţa, motiv pentru care nu precupeţeşte niciun efort pentru a o urma, chiar dacă s-a dovedit a fi o potecă destul de îngustă şi abruptă, pe care nu mulţi au curajul să urce.
Deşi este foarte bun la toate disciplinele care se încadrează în aria ştiinţelor, obţinând anual premii şi menţiuni la concursurile şi olimpiadele naţionale, biologia este cea care îl pasionează. Şi nu oricum, ci pe genetică, domeniul unde zumzăie aburii celor mai recente şi râvnite descoperiri. Pentru că ce poate fi mai fascinant decât umblatul în cea mai ascunsă tainiţă a fiinţelor, codul genetic, unde te poţi juca un pic de-a divinitatea, recreând un alt om, cu un alt destin? Încă de anul trecut, când scriam despre el că s-a întors cu o medalie de bronz de la Conferinţa Internaţională a Tinerilor Cercetători, unde a participat alături de 250 de tineri din 25 de ţări, îmi spunea că deja studiază procedee prin care se poate acţiona asupra genelor, astfel încât oameni cu maladii incurabile să poată câştiga lupta cu boala. E un vis de care sunt atraşi cei mai de vârf cercetători. Şi tot Radu îmi spunea că, deocamdată, mirajul pare aproape de atins, dar mai e mult de lucru, pentru că e greu să umbli în urzeala aceea fină din adâncul omului, pe dibuite, încercând să repari ceva, şi să fii sigur că nu strici pe altă parte.
Cum parcursul materiei la ştiinţele care-l interesează nu aduce vreo dificultate pentru el, a început să citească despre ultimele descoperiri în genetică şi să cerceteze care ar fi universitatea din Marea Britanie care i-ar satisface exigenţele în materie de studii. Anul trecut, a elaborat şi a fost premiat pentru o lucrare legată de modul în care s-ar putea trata persoanele astmatice, anihilând genele care dau sensibilitate la această boală. Pornise de la studiul unor profesori de la Imperial College of London, cu care a şi corespondat. Anul acesta, Imperial s-a numărat printre opţiunile sale, alături de universităţile din Manchester şi Warwick. A participat la interviurile organizate de toate trei şi, deşi a luat primul punctaj la Manchester şi a primit reacţii pozitive de la cei de Imperial (care nu i-au trimis încă niciun răspuns), s-a hotărât să accepte oferta de la Warwick, pentru că i s-a părut cea mai avantajoasă pentru el. Prin urmare se poate considera deja mai aproape de visul său, singurele condiţii pe care le mai are de îndeplinit fiind mediile de 9,00 la bacalaureat, la matematică şi la chimie, lucruri pentru care nu-şi face griji, fiindcă la simulare a luat zece peste tot.
Radu Adrian Racoviţă susţine că a ales să studieze Ştiinţe biomedicale la Warwick după ce a cântărit îndelung mai multe oferte. "Are cel mai bun program de studiu, fiind totodată a opta ca importanţă în Anglia şi pe locul 50 în lume. Comparativ cu Manchester, aici se studiază mai puţine module, dar cunoştinţele sunt mai aprofundate, te poţi specializa mai mult pe domeniul care te interesează. Spre deosebire de Imperial din Londra, aici programul de studiu are şi masterul inclus. În plus, în anul al treilea, se face foarte multă practică într-o companie, unde există un mentor care se ocupă special de tine. Bineînţeles că acest lucru înseamnă şanse mai mari de angajare, dacă arăţi că eşti capabil", precizează tânărul.
Recunoaşte cinstit că a mai ales Warwick şi din alte motive. E un loc unde va putea evolua profesional la fel de bine ca şi în cele două mari oraşe, cu deosebirea că viaţa e mult mai ieftină, preţurile fiind la jumătate, şi la cazare, şi la alimente, comparativ cu Londra şi Manchester.
Deşi îşi doreşte foarte mult să poată ajuta oamenii, nu îl atrage cariera de medic, preferând să lucreze într-un laborator pentru a descoperi noi terapii, putându-le fi astfel şi mai de ajutor.
În timpul în care nu studiază, se ocupă de o altă pasiune a sa, cântatul la chitară electrică. Face asta din clasa a VI-a şi a avut până în prezent 15 chitare. Îi place bluesul şi jazzul, iar pe viitor speră să înveţe şi chitară bas. Şi-ar mai dori, ca în limita în care îi va rămâne timp liber, să poată înfiinţa la universitate o trupă alături de care să poată cânta.
