Aud copiii: dă-ne doar un brad
şi-o sanie cu tălpi de ciocolată,
căldură printre fulgii care cad,
părinţi care se BUCURĂ şi IARTĂ!
Vrem turte, mere, nuci, colinde, ger -
să nu uităm că viaţa este verde,
să ne-amintim de-a pururi LERU-I LER
şi visul că nimica nu se pierde!
Aud părinţii: doamne, să ne dai
un strop de vin şi-un pic de sănătate,
cântec la păsări şi ovăz la cai...
şi la copii doar DRAGOSTE de CARTE!
Şi, dacă ai şi vrei şi poţi şi ştii,
dă-ne zăpadă până-n primăvară,
când va să urce viaţa-n ciocârlii
şi vom ara plângând această ŢARĂ!
Aud bunicii: vrem şi noi ceva,
mult mai puţin decât nu se mai poate,
puţin mai mult decât nimic... aşa:
un băţ de SPRIJIN dincoace de moarte!
Să mai păşim şi noi, din când în când,
înspre copii, înspre nepoţii care
au învăţat că tu acest PĂMÂNT
l-ai dat la toţi, SĂ AIBĂ FIECARE!
