* Generalul Brezeanu: aproape 700 zile de război şi 70 ani de catedră! *
S-a născut la Făgăraş, chiar la începutul (pentru români) Primului Război Mondial: în 1916. Războiul care ne aducea reîntregirea l-a lăsat orfan de tată. La puţină vreme, rămânea fără mamă şi fără ultimul bunic.
La Sibiu, la căminul pentru orfani de război, a învăţat să… înveţe. A urmat şcoala de ofiţeri. A supravieţuit, cu arma în mână, celei de-a doua conflagraţii mondiale. Invalid de război, a continuat să lupte, şapte decenii, pentru ştiinţă, ca profesor şi cercetător….
De la Cotul Donului în Tatra
Era poreclit „Mister” pentru eleganţa sa, inclusiv cea morală. Unul dintre cărturarii cei mai iubiţi ai Galaţiului, de remarcat pe stradă, la cei 93 de ani ai săi, drept ca bradul, cu pălăria şi costumul elegante, şi-a comandat acum… un costum de general!
Cunoscut pentru faptele sale de litere, puţin ştiu că au în faţă un erou, rănit de două ori – prima oară la Cotul Donului, ultima dată în Munţii Tatra, zbătându-se între viaţă şi moarte un an întreg, pe-un pat de spital.
Cel decorat de mai multe ori pentru vitejie a primit acum, prin decret prezidenţial, contrasemnat de primul-ministru, gradul meritat. Colonelul în retragere Ioan Ioan Brezeanu, venerabilul dascăl gălăţean, a fost înaintat la gradul de general de brigadă – cu o stea, în retragere.
Cuvânt abuziv acesta, „retragere”, pentru un soldat care n-a dat niciodată înapoi de pe câmpul de luptă! De Ziua Ţării, nu poate fi dat un dar mai mare făcut Galaţiului plin acum de decoraţii politice de carton decât recunoaşterea demnităţii acestui om, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial până la Cotul Donului şi apoi, pe Frontul de Vest, până în Munţii Tatra.
A luptat 654 zile, a fost rănit şi a suferit 312 zile pe paturi de spital, a primit nouă decoraţii, unele foarte înalte, pentru faptele sale de arme – începând cu Steaua României, cu spade, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar, sau „Coroana României, tot în rang de Cavaler; aceasta primită chiar de două ori!
În 2001, a primit Diploma de Onoare de la Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război.
O viaţă de român, o viaţă de roman
A fost şef de promoţie, în `39, la Şcoala Militară de la Sibiu.
„Eu, în `38 mi-am luat licenţa. Era normal, pe vremea aceea, să fac armata. Şi se făcea un an de zile, într-o şcoală militară, la Ploieşti. Pentru ofiţeri în rezervă, nu pentru cei activi… Noi am intrat în război în ’41”.
„Am fost rănit la Cotul Donului şi am stat patru luni în spital, apoi m-au trimis la nord de Iaşi, unde se stabilizase frontul”, sintetizează singur fostul militar. Sublocotenentul Brezeanu „a fost un excelent comandant căruia i se puteau încredinţa sarcini dificile în războiul antisovietic; era o nădejde şi o speranţă a generaţiei sale, energic, cu sânge rece şi judecată clară”, îşi amintea unul dintre superiorii săi.
La cotul Donului, sublocotenentul a condus apărarea localităţilor Morozovskaia şi Cernicevskaia şi a rezistat apoi pe frontul de la Iaşi. A supravieţuit şi măcelului de la Oarba de Mureş, unde au pierit 11.000 de militari români. A trecut şi prin infernul luptelor de la Turna, Cehoslovacia…
Când eroismul costă… politic!
Ca şi alţii care au luptat pe frontul antisovietic, a avut de suferit tocmai pentru dovezile de eroism:
„Au început pedepsele. Trebuia să mă facă decan la Institutul Pedagogic înfiinţat la Galaţi - ei hotărâseră, la minister - dar când au văzut că am luptat şi în Răsărit, au zis: nu-l mai facem decan!”.
Dintre şcolile la care a fost director amintim liceele „Vasile Alecsandri” şi „Cuza”. A fost şeful Catedrei de Filologie, apoi prorector la Universitatea „Dunărea de Jos”. A continuat să predea şi după pensionare. Jumătate dintre anii de catedră a avut funcţii de conducere… „Acum doi ani şi ceva am împlinit 70 de ani de activitate în învăţământ”.
Un civil la fel de decorat
Elev al lui Iorga, profesorul universitar Ioan Brezeanu (93 ani) este Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, atestat ca „Omul anului 2000” în Dictionary of International Biography, Cambridge, membru al Ligii Culturale pentru Unitatea românilor de pretutindeni etc.
Autor a numeroase lucrări enciclopedice, cărţi şi articole, a primit 45 de decoraţii şi diplome pentru activitatea sa culturală şi ştiinţifică.
Cea mai masivă lucrare este lăsată moştenire Galaţilor: peste 21.0000 de pagini, adică 60 de volume (!) înseamnă „Arhiva de Etnologie şi Folclor”, dedicate zonei Dunării de Jos.
A pregătit şi volumul doi din „Galaţi – biografie spirituală”, care cuprinde instituţii culturale în ultima sută de ani. Putea să apară şi ieri, dar… „deocamdată n-avem fonduri”.
Explicaţii foto:
1: Generalul Brezeanu nu are încă epoleţi…
2: Tânărul sublocotenent Brezeanu, chiar înainte de război)
