* La Galaţi şi Iveşti, Luminiţa, fiica regelui Cioabă, şi-a emoţionat auditoriul *
O revoluţionară: femeia care a cutezat să scrie cărţi, într-o etnie care îşi ţinea fetele departe de „ispitele” cărţii – Luminiţa Cioabă!
Poetă recunoscută (membră a Uniunii Scriitorilor din România - USR), cercetătoare de istorii a etniei, culegătoare de tradiţii rome, autoare de filme document şi documentare, „prinţesa” Cioabă a fost primită ieri cu bucurie şi emoţie în comunitatea de romi de la Iveşti.
Mai întâi a participat însă, la Prefectură, la o conferinţă de presă pe tema proiectului cu finanţare europeană „Paşi strategici pentru îmbunătăţirea accesului la educaţie al copiilor romi”.
Printre şcolile din regiunea de Dezvoltare Sud-Est prinse în proiect sunt două din Galaţi şi două din Iveşti, şcoli cu o populaţie mai mare de elevi romi.
La lansare au participat subprefectul Paul Florea, inspectorul general şcolar Doruleţ Resmeriţă, poetul Sterian Vicol, profesori, activişti romi. Moderatoare: Viorica Gotu, şefa Biroului Prefecturii pentru problemele romilor.
Proiectul este iniţiat de organizaţia ROMANI KRISS, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Asociaţia „Şanse Egale” din Sălaj, Alianţa Romilor din Judeţului Galaţi şi asociaţia braşoveano „Heart Ilo Rrom”.
Poeta, singura reprezentantă a etniei membră a USR, este una dintre modelele prin care organizatorii proiectului speră să convingă copiii de avantajele învăţăturii.
Luminiţa Cioabă, care a recunoscut ieri cu francheţe că în copilărie îşi lăsa colegele să scrie în locul său pentru că le lăsa la singurul televizor din cartier, a povestit cu emoţie cum, datorită unei veritabile „doamne Trandafir”, a prins chiar gustul scrisului…
Ieri, poeta cunoscută în străinătate a devenit şi membră de onoare a Asociaţiei Scriitorilor „C. Negri” Galaţi, chiar la muzeul de la Iveşti, casa în care a locuit Hortensia Papadat Bengescu.
Rugată să ţină un discurs, poeta a rostit o rugăciune… Despre filmele prezentate în şcolile iveştene (fiica regelui Cioabă nu s-a temut să dea drept exemplu rău un caz de familie, într-unul din ele) şi despre cuvintele prin care i-a îndemnat pe copii, inclusiv pe fetiţe, să înveţe, vom vorbi în alt articol.
