Pentru prima dată de când am căpătat drept de vot, alegerile nu m-au prins în localitatea de reşedinţă. Dar, ştiind că pot vota pe liste suplimentare, nu m-am îngrijorat foarte mult când am aflat că trebuie să plec urgent la Bucureşti.
Ştiam că probabil nu voi ajunge înapoi în Galaţi decât cel mai devreme la ora 20,00. Un vot pe ultima sută de metri, cu alergătura de rigoare până la secţia de votare, nu îmi surâdea, aşa că mi-am spus că mai bine votez în Capitală. În consecinţă, am căutat o secţie de votare în Bucureşti, în zona centrală, unde mă aflam cu treburi. Dar am fost curioasă să aflu cât ştiu bucureştenii despre secţiile de votare din zonă, aşa că am hotărât să nu le caut pe internet. Şi am întrebat trecătorii unde găsesc una.
Pe la Piaţa Unirii, nimeni nu ştia
Am întrebat iniţial oamenii de pe stradă din zona Pieţei Unirii, unde mă aflam în jur de ora 10,00 dimineaţa. Oamenii ori nu erau din zonă, ori nu erau interesaţi să meargă la vot, cert este că nu ştiau exact. Apoi, în Parcul Cişmigiu, aflat chiar în faţa Primăriei Generale a Capitalei, mi-am încercat norocul cu câţiva cetăţeni care îşi scoseseră câinii la plimbare. Niciunul nu ştia unde este secţia de votare arondată zonei. La Colegiul "Sf. Lazăr", unde m-a trimis în final cineva, încercasem din proprie iniţiativă, dar găsisem uşa închisă. În staţia de autobuz unde aşteptam troleibuzul să merg la gară, o doamnă grăbită s-a oprit din drum să îmi explice unde este Liceul "Cervantes", în care sigur era o secţie de votare.
Coadă şi la "bucureşteni", şi la "provinciali"
Până la urmă, am ales să caut online cea mai apropiată secţie de votare de Gara de Nord. Potrivit informaţiilor Biroului Electoral Central, se organizase pentru alegerile prezidenţiale o secţie de votare specială CFR. Aceasta, Secţia de votare nr. 87 de pe Calea Griviţei, este situată în incinta Muzeului CFR. Potrivit informaţiilor oficiale, accesul se poate face dinspre peronul 14 al Gării de Nord. La faţa locului însă, am găsit doar o poartă închisă, pe care scria, ce-i drept, că acolo se află secţia de votare nr. 87.
Şi eu, şi ceilalţi călători doritori să voteze am ieşit din gară, parcurgând suta de metri până la intrarea în muzeu. Ne-am aşezat împreună la coadă, într-o solidaritate mută, dar zâmbitoare. Aşteptarea nu a fost lungă, personalul secţiei de votare fiind organizat. De la ei am aflat că, de dimineaţă, partea de secţie destinată provincialilor a fost plină. Abia acum, spre ora 11,00, începuseră să apară şi bucureştenii arondaţi. Cu siguranţă, pe măsură ce gara avea să se umple de călători, secţia urma să devină şi mai aglomerată. O secţie de votare organizată chiar în incinta gării, exclusiv pentru cei aflaţi în tranzit, ar fi fost poate mai nimerită. Nu de alta, dar pentru a o găsi pe cea din Muzeul CFR trebuie să îţi doreşti cu încăpăţânare să votezi. Nu există niciun indicator, nicio săgeată care să spună "Către secţia de votare nr. 87", nimic. Ca şi când cineva s-ar fi străduit să o ascundă privirilor. De ce oare?
