* „Nu a fost posibil” * Flăcările au transformat copila de 8 ani în amintire * Fraţii ei de 6 şi de 2 ani au pierit în somn * „Din corpurile copiilor nu a rămas mai nimic. S-au ˝topit˝ în foc” *
„Unde sunt copiii mei frumoşi?”. Pleoapele mamei clipesc greu; are ochii uscaţi. Caută cu privirea peste stradă, la casa înnegrită de fum. Este vis? Poate se trezeşte şi-şi vede fetiţa şi puştii traversând în goană, să-şi îmbrăţişeze mama.
Coşmarul nu se termină însă: din casa cu numărul 47 de pe strada Ecaterina Teodoroiu din Tecuci nu a mai rămas decât cenuşa. Odată cu ea, focul i-a ars inima unei mame: 3 dintre cei 5 copii ai femeii au fost mistuiţi de flăcări.
„Am auzit-o când mă striga din cealaltă cameră: mami, mami, salvează-mă! Mor! N-am putut să intru la ea. Era flacăra prea mare. Şi băieţii mei frumoşi. Copiii mei”.
Ochii femeii clipesc stins. Se mai uită peste drum şi faţa i se crispează de durere: nu visează. Micuţii ei nu mai sunt.
„Nu mai sunt”
„Acolo erau copiii. Băieţii dormeau în ultima cameră. Fetiţa aici, în asta”. Băiatul ne ghidează printre ruine. Păşim printre pereţi jupuiţi de foc. Călcăm pe cenuşă şi scrum.
Tristul mormânt al copiilor familiei Creţu se cască în faţa noastră. Cu doar o zi în urmă, o puştoaică de 8 ani, un băieţel de 6 şi frăţiorul lor de 2 ani râdeau şi se hârjoneau prin casă.
Şi copiii? „Nu a mai rămas nimic din copii. S-au ˝topit˝ în foc. Nici rămăşiţe nu mai sunt”, explică Ştefan Gohoreanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Galaţi.
Prizonieri
Incendiul de miercuri spre joi noaptea a devastat trei familii din Tecuci: într-o casă în care trăiau 8 adulţi şi 13 copii, focul a ucis 3 micuţi. O fetiţă de 8 ani şi fraţii ei, de 6 şi de 2 ani, nu au mai putut ieşi din camerele lor. Cumplită ironie a sorţii, casa - aflată faţă în faţă cu o firmă de pompe funebre -, se învecinează cu cimitirul Tecuciului.
Strigătele disperate ale copilei ei sunt ultimele cuvinte pe care Angela Creţu le-a auzit din gura fetiţei: „Striga ˝mami, mami, mor! Salvează-mă!˝ Am vrut să mă duc, dar m-a izbit flacăra în faţă. Pe băieţi nu i-am auzit. Ei nu s-au mai trezit. Ea striga, fetiţa mea”.
Lumină şi iad de la o lumânare
Reprezentantul ISU ştie şi cum s-a declanşat iadul: „Casa era deconectată de la reţeaua de iluminat. Stăteau la lumânare. Înainte de culcare, fetiţa de opt ani a uitat să stingă lumânarea din bucătărie. Aceasta a căzut pe materialele inflamabile din jur, aprinzându-le. Până la venirea noastră, ardea toată casa”.
Ştiau pompierii de copii în casă? „Când au început intervenţia, pompierii nu ştiau că în casă au rămas copii. La un moment-dat, li s-a spus că ar putea fi doi copii într-o cameră. Locatarii fugiseră care-ncotro, buimaci de somn”.
„Cine îi mai dă ei copiii mari?”
„Am pierdut tot. Tot. Suntem pe drumuri. Şi eu, şi unchii mei, ceilalţi proprietari ai casei – fraţii Vasile (tatăl copiilor morţi) şi Ionel (bărbatul cu arsuri pe faţă şi braţe)”.
Scăpată de năpasta care a lovit-o pe mătuşa ei, Angela, Somna Creţu, nepoata de 34 de ani a lui Vasile Creţu, şi co-locatară la numărul 47 gesticulează hotărât: „Bine că au scăpat copiii. Dormeam cu ei când s-a întâmplat. Mi-a zis fata, arde, mamă! Şi am fugit toţi. Casa, pereţii, astea s-or mai face! Dar copiii! Cine îi mai dă ei copiii mari?!”.
Arşi
„Sunt nebună. Nu pot să cred, copiii mei. Nu mă duc la nici un spital. Nu plec nicăieri”. Mama abia mai vorbeşte. Ştie că va primi ajutor.
Ştie şi că i-au rămas doi prunci: „Pe ele le mai am – fata de 14, şi cea de 11 ani. Băieţii mei frumoşi! Fetiţa mea!”. Îşi atinge pântecele încovoindu-se. Nu poate să plângă.
De ce nu aveau lumină? „Aveam datorii mari. Stăteam toţi doar din salariul soţului, de 600 de lei. Şi aveam bani luaţi cu camătă. Dădeam tot, nu ne mai rămânea nimic. Nu am avut cu ce să plătim lumina. Cumnatul meu e ars tot, a încercat să intre la copii, mie mi-a ars părul”. Duce palma la cap - părul ars se aude zgâriindu-i mâna.
ISU estimează pierderile la 108.000 lei: „La numărul 47, a ars tot, pierderile fiind de sută la sută. Dar incendiul s-a extins şi la casa următoare, a lui Gheorghe Obreja, căruia i-au ars 18 metri pătraţi de acoperiş de la o magazie şi 5 metri cubi de lemne. Focul a ajuns şi la Gina Iogu, căreia i-au ars 30 de metri pătraţi de acoperiş de la casă. În total, au fost salvate bunuri valorând 207.000 lei”, declară Gabriel Rânghianu.
Strânse în jurul Angelei Creţu, rudele tac copleşite. Aerul miroase a vălătuci de fum şi a lacrimi. Căutându-şi zadarnic pruncii cu privirea, mama repetă stins, cu mâna bâjbâind pe pântecele care nu îi poate aduce înapoi: „Fetiţa mea! Băieţii mei frumoşi. Copiii mei! Copiii mei!”.
17 copii salvaţi
Gabriel Rânghianu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţiile de Urgenţă Galaţi: „Casa lui Vasile Creţu, cu numărul 47, de pe Ecaterina Teodoroiu, este veche, tip vagon, cu 9 camere”.
„Pompierii au fost alertaţi la ora 2,53, au sosit la 2,57, iar intervenţia a început la ora 3,10. Am acţionat cu 3 autospeciale ale pompierilor tecuceni, 6 linii de furtun şi o ambulanţă SMURD.
Incendiul a fost lichidat la ora 5,15. Au acţionat 20 de subofiţeri, doi ofiţeri, intervenţia fiind condusă de către colonelul Ion Pleşu, comandantul ISU Galaţi.
Din casă au fost salvaţi 17 copii şi 9 adulţi (nota redacţiei: proprietarii îşi găzduiau cunoscuţi peste noapte, de aici apărând diferenţa între numărul locatarilor şi cel al persoanelor scoase din foc), 3 copii fiind carbonizaţi – o fetiţă de 8 ani, un băieţel de 6 şi unul de 2 ani şi jumătate”.
Primarul Finkelstain: „Vor locui în module”
Eduard Finkelstain, primarul Tecuciului: „Am luat legătura cu toate instituţiile abilitate. Îi vor ajuta toţi. Le vom da loc de veci gratuit, la cimitir. Vor avea sicrie gratuite”.
„Am vorbit la Crucea Roşie şi le vom da trei sau patru module locative, care vor fi instalate chiar acolo unde a fost casa. Vom curăţa cât de curând locul şi vom pune acolo modulele”.
„Unde vor dormi oamenii în noaptea asta? Probabil acasă la rude. Modulele sunt greu de manevrat. Vasile Creţu este angajat al Romprest, societatea de salubritate. Nu aveau curent de o lună. Moartea celor trei copiii este o tragedie, nu trebuia să se întâmple”.
