* Nichita, Claudia Partole, istorici şi scriitori *
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica democratică moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotarască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.
Era 27 martie 1918… Unirea Basarabiei cu România, eveniment cert din istorie şi nu revizionism actual, a fost semnul sub care s-a desfăşurat ultimul Salon literar „Axis libri” de la Biblioteca „V.A. Urechia”.
În deschiderea adunării a fost omagiat poetul Nichita Stănescu, născut în această decadă – pe 31 martie 1933. Actorii Petronela Buda şi Vasile Dănilă, de la Teatrul „Fani Tardini”, au recitat cu mult suflet din versurile lui Nichita.
Pe masă: două steaguri pentru două ţări, aceleaşi trei culori! În sala erau mai mulţi actori basarabeni de la teatrul gălăţean, veniţi să o întâmpine pe scriitoarea basarabeancă Claudia Partole, care urma să-şi lanseze o carte: „Viaţa unei nopţi” sau „Totentanz” (editura Pontus, 2009).
Un autor consacrat care, potrivit moderatorului salonului, prozatorul Theodor Parapiru, vine acum cu „un fel de confesiune”, alcătuită din lucruri tulburătoare.
Prezentatorul a remarcat şi limba curată, românească, a scriitoarei de peste Prut. „O carte cu totul deosebită”, a caracterizat „microromanul” , în intervenţia sa, criticul A.G. Secară.
Aflăm şi că autoarea… s-a angajat menajeră câteva săptămâni în Italia, numai pentru a înţelege şi reconstitui destinul personajului său! O carte cu toate personajele reale!
Dezbaterea „Basarabia”, care a urmat în partea a doua, a fost una fără mănuşi. Şi fără lungimi – cu ceasul în mână! Deşi directorul Bibliotecii, profesorul Zanfir Ilie, a anunţat că, fiind vorba despre Unire, „n-avem limite!”.
Fiind vorba despre rigoare ştiinţifică, evocările istorice care au urmat au fost conduse nu de profesorul Parapiru, ca de obicei, ci de profesorul universitar Vasile Lică, istoric.
„Am venit să derâmăm mituri şi prejudecăţi!”, anunţa istoricul în deschidere. Aşa a şi fost… Înconjurat de o serie întreagă de profesori universitari de Istorie, mulţi basarabeni. Precum profesorul universitar Ion Şişcanu.
Au fost evocate puţin cunoscutele însemnări de călătorie în Basarabia anilor 20 ale lui Sadoveanu. Constantin Stere, „colaboraţionistul” cu inamicul german care ocupase Muntenia – un patriot care ştia că Basarabia poate fi luată, cum a şi a fost, de la Ruşi!
Profesorul Constantin Stan obseva că nici măcar o şcoală românească nu a fost tolerată în Basarabia ţaristă. Din păcate, nici regimul de la Bucureşti, după Unirea din 1918, nu a fost în stare să guverneze decent, trimiţând peste Prut, „ca într-un batalion disciplinar”, mulţi jandarmi şi slujbaşi răi şi incompetenţi!
Profesorul George Enache a evocat ziua de 27 martie ca pe „o zi a neputinţei”, pentru că, odată atinsă marea unire, românii nu au mai reuşit să se adune…
Profesorul Lica observa că, în timp ce profesori universitari de renume din Chişinău nu şi-au cerut dublă cetăţenie, deoarece sperau în unirea de după revoluţie, sunt studenţi basarabeni care rămân special repetenţi ca să-şi facă anii de şedere în România obligatorii pentru obţinerea cetăţeniei.
Cetăţenie cu care poţi să-ţi cauţi apoi norocul în UE… Profesorul Arthur Tuluş a citat tilul unei vechi broşuri expuse în sală: „De ce ne trebuie Basarabia”.
Fără semn de întrebare, un subiect de meditaţie… Evitând înjurăturile inerente, istoricul a citat comentarii satistite de idei unioniste, de pe site-uri, nu inscripţii din situri, cum te-ai aştepta.
„Orice e mai bine decât nimic pentru România”, sună un comentariu... România „nu a trădat”, cum se mai spune, Basarabia în 1940: a fost nevoită să se retragă la ultimatumul URSS, a explicat profesorul Şişcanu: Cehia, Polonia, Estonia, Letonia, Franţa nu mai existau şi 40 de divizii sovietice împresuraseră Nistrul…
Pe marginea Sălii „Eminescu” a Bibliotecii – o expoziţie de carte de peste Prut, intitulată „Primăvara reîntregirii noastre”.
