Evaluaţi acest articol
(24 voturi)
4 comentarii

Vlad Ciocoiu este elev în clasa a XI-a la Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin" din Galaţi, specializarea Pian, şi este preocupat să valorifice la maximum fiecare oportunitate pentru a învăţa cât mai mult şi pentru a evolua în cariera aleasă. Decizia autorităţilor de a închide şcolile din 9 noiembrie l-a nemulţumit profund şi a simţit nevoia să ia atitudine, pentru că puţini îşi imaginează dificultăţile pe care le întâmpină la şcoala online un tânăr care a ales învăţământul vocaţional artistic. 

În acest sens, a redactat o scrisoare deschisă, dedicată "guvernanţilor şi oricui m-ar putea ajuta", în care explică faptul că, pentru elevii de la liceele de artă, închiderea şcolilor, şi în martie, şi în noiembrie, "este o catastrofă", întrucât "orele de muzică nu se pot desfşura pe zoom", din cauza condiţiilor tehnice. Acolo unde se pune accent pe claritatea, calitatea şi expresivitatea sunetului, apar distorsiuni, sincope, desincronizare, lucruri care fac imposibilă evoluţia în plan artistic, chiar şi pentru cei mai studioşi şi ambiţioşi tineri.

"Deși beneficiez de o conexiune bună la internet, la fel și profesoara mea, platforma (precum și echipamentul pe care aceasta funcționează) distorsionează sunetul într-un mod în care nu se mai înțelege exact cum cânt. Sunetele tari devin încete, iar cele încete devin tari, neputând lucra astfel la expresivitatea muzicală (iar o piesă fără expresivitate nu are suflet, pur și simplu). Nu am putut auzi de fiecare dată indicațiile date de profesoara mea, platforma reducând volumul vocii dumneaei, în timp ce cântam. Astfel nu mi-am putut modifica într-un mod activ interpretarea. În plus, comunicarea printr-un laptop făcea întreaga experiență să pară pur şi simplu deconectată, o oră online ajungând să fie mai puțin productivă și cu multe frustrări în final, combinate cu ocazionale întreruperi de sunete ce apăreau fix la momentul potrivit”, scrie tânărul gălăţean, precizând că există cazuri şi mai nefericite, ale unor colegi a căror conexiune se realizează doar printr-un microfon de telefon.

Vlad Ciocoiu susţine că cei mai afectaţi de închiderea şcolilor sunt însă colegii lui mai mici, aflaţi în primii ani de şcoală: "Sunt pur și simplu copii mai mici care vor să învețe un instrument, pentru că îi pasionează și îi face fericiți; nu cred că profesorii au capacitatea de a-i învăța cum să pună mâinile pe instrument prin laptop".

Scrisoarea sa integrală o puteți citi mai jos.

Cine este Vlad Ciocoiu

Vlad Ciocoiu este elev al Liceului de Artă "D. Cuclin" încă din clasa I şi învaţă să cânte la pian de la vârsta de patru ani. Încă din clasa I a participat aproape in fiecare an la concursuri si olimpiade, unde a luat premii. A reprezentat liceul la nivel internaţional, fiind selectat doi ani la rând într-un proiect Erasmus. A fost selectat de Teatrul "N. Leonard" să joace în spectacolul "Sunetul muzicii". Compune muzică, iar săptămâna viitoare va lansa o nouă piesă, urmată de un videoclip şi de lansarea primului său album. A compus muzica pentru câteva mici clipuri, printre care şi coloana sonoră a unui trailer premiat la cea de a 5-a ediţie a Festivalului Boovie (unde trailerul realizat de echipa Liceului de Arte din Galaţi a câştigat Premiul al III-lea şi Premiul pentru coloana sonoră originală).

Scrisoarea deschisă a elevului gălăţean Vlad Ciocoiu către guvernanţi

Guvernanților și oricui m-ar putea ajuta
 
Mă numesc Vlad Ciocoiu, am aproape 17 ani și sunt în clasa a XI-a a Liceului de Arte din Galați, loc în care mă aflu încă din clasa I. Studiez pianul și pot spune că am dezvoltat o conexiune puternică cu muzica încă de la primul meu contact cu instrumentul, la vârsta de 4 ani. În viață vreau să scriu muzică și să îmi găsesc sensul existenței în artă (oricât de clișeistic ar suna acest lucru). Pe lângă asta, sunt un simplu adolescent căruia îi place să se bucure de viață, să petreacă timp cu prietenii și să meargă la școală. Exact, sunt unul dintre acei copii care se bucură să meargă la școală, așa cum este ea. Pentru mine, ca artist în formare, un liceu vocațional este locul în care mă pot dezvolta cel mai bine; am avut și am de-a face cu multe experiențe interesante, unele vitale în arhitectura oricărui muzician, iar de-a lungul anilor am întâlnit oportunități ce mi-au schimbat viața. Am fost șocat să aflu împreună cu colegii mei că începând de luni, 9 noiembrie, școlile se închid din nou, practic, obligându-ne pe unii dintre noi să ne izolăm și să ne continuăm, din nou, educația muzicală online.

Perioada de izolare din primăvară mi-a arătat mai mult ca oricând cât de important este tot ceea ce facem la școala. Știam asta încă din clasele primare, dar desfășurarea defectuoasă sau chiar neefectuarea orelor pe internet m-au făcut să mă bucur și mai mult de tot ceea ce aveam, atunci când școala a reînceput în septembrie. Aș dori, totuși, să vorbesc mai exact despre orele de muzică, cele pentru care m-am înscris în primul rând la acest liceu, închiderea școlilor reprezentând efectiv o catastrofă pentru mine și colegii mei, atât în primăvară, cât și acum.

Pe scurt, este imposibil să faci ore de muzică prin Zoom. Aș putea încheia scrisoarea mea spunând doar atât, dar, de vreme ce am ajuns până aici, haideți să vă spun o mică poveste despre cum (nu) poate continua pregătirea artistică în format online. În primăvară, odată cu instaurarea stării de urgență, am avut posibilitatea de a continua într-un mod susținut doar orele de pian principal dintre toate celelalte de specialitate. Am fost nevoit să renunț la aproape toate, în mare parte din cauza dificultăților tehnice. Și atunci, și acum am folosit aceleași platforme, cu au aceleași limitări. Să luăm un caz aparent simplu, o oră de pian unu la unu, pur și simplu un profesor și un elev într-o sesiune de apel video. Numărul de participanți este mic, dar lucrurile nu sunt deloc simple: din proprie experiență, deși beneficiez de o conexiune bună la internet, la fel și profesoara mea, platforma (precum și echipamentul pe care aceasta funcționează) distorsionează sunetul într-un mod în care nu se mai înțelege exact cum cânt. Sunetele tari devin încete, iar cele încete devin tari, neputând lucra astfel la expresivitatea muzicală (iar o piesă fără expresivitate nu are suflet, pur și simplu). Nu am putut auzi de fiecare dată indicațiile date de profesoara mea, platforma reducând volumul vocii dumneaei în timp ce cântam. Astfel nu mi-am putut modifica într-un mod activ interpretarea. În plus, comunicarea printr-un laptop făcea întreaga experiență să pară pur şi simplu deconectată, o oră online ajungând să fie mai puțin productivă și cu multe frustrări în final, combinate cu ocazionale întreruperi de sunete ce apăreau „fix la momentul potrivit”.

Ceea ce este diferit acum față de școala online din primăvară este obligativitatea desfășurării tuturor orelor, indiferent dacă acest lucru este sau nu posibil din punct de vedere tehnic. Tot din experiența mea personală, aș prezenta acum un caz mai complex, o oră de muzică de cameră. Fac parte dintr-un ansamblu în care mai cânt alături de doi flautiști, iar prima întâlnire online din luna aceasta a fost pur și simplu dezastruoasă. Pe lângă faptul că nu am putut cânta simultan împreună, tocmai obiectivul acestei ore (platforma are o întârziere mult prea mare ce ne împiedică să ne sincronizăm), din cauza sunetului distorsionat nici cântatul individual nu a fost o soluție. Eu mă consider ușor privilegiat deoarece locuiesc la casă și pot oricând să cânt la pian, dar colegii mei de formație locuiesc la bloc și nu pot cânta tot timpul din cauza vecinilor. De fapt, asta este o problemă destul de răspândită printre elevi și un impediment în a-și face orele sau a repeta individual. Mulți se bazau pe școala pentru acest lucru, un loc în care puteau cânta oricât fără a deranja pe nimeni.

Înainte de a-mi fi adresată replica „dacă tot sunteți artiști, de ce nu găsiți o soluție creativă pentru a trece peste această problemă”, aș dori să menționez că eu cel puțin am încercat alternative. Înregistrările au reprezentat o soluție la început, dar s-au dovedit a fi o metodă ineficientă, depinzând în mare parte de echipamentul fiecărui elev. Mulți dintre colegii mei beneficiază doar de microfonul unui telefon, așa că nici asta nu este o soluție (apărând aceeași distorsionare a sunetului). Am colegi care se pot folosi doar de instrumentele de la școală (cei din secția de percuție, de exemplu), iar stând doar acasă nu au posibilitatea de a se pregăti deloc. Sunt pur și simplu copii mai mici care vor să învețe un instrument pentru că îi pasionează și îi face fericiți; nu cred că profesorii au capacitatea de a-i învăța cum să pună mâinile pe instrument prin laptop.

Practica este esențială în pregătirea noastră, iar pe aceasta nu o putem face online. Nu am atins deloc disciplinele ce implică mai multă parte teoretică, pe care în mod normal le facem în grupe restrânse; deși partea teoretică o putem lucra de asemenea și online într-o anumită măsură, în absolut fiecare disciplină de specialitate există o doză de practică de care ne lipsim în această perioadă. Unii dintre noi, printre care mă număr și eu, dorim să continuăm mai departe pe această cale, să mergem spre Conservator, unii poate chiar să obțină performanțe deosebite. Am o simplă întrebare pentru cel ce a avut timp să citească această mică scrisoare până aici, cum ne putem pregăti pentru Conservator, cum putem obține rezultate din munca noastră deloc ușoară dacă nu putem evolua? Cum putem să ajungem în următorul teatru, operă sau filarmonică pe care o veți vizita și să fim actorii sonori ai următoarei creații care vă va atinge sufletele dacă nu vom putea fi suficient de buni? Până acum m-am referit la niște cazuri ce mi-au fost familiare, cele ale secției instrumentale, dar aceleași dificultăți sunt întâmpinate de elevii din toate școlile de artă din țară, atât de cei de la canto clasic, cât și de cei din secția de coregrafie, cea de teatru și cea de arte plastice. Cum poate un actor să învețe un rol, dacă nu are o scenă? Cum poate orice artist să se perfecționeze, dacă în practica lui nu poate obține un feedback bun?

Pot spune că mediul online este bun pentru împărtășirea cunoștințelor teoretice, dar aș aprecia mult, atât eu, cât și colegii mei, dacă am avea posibilitatea de a ne deplasa la școală pentru a participa măcar la acele ore pe care nu le putem desfășura corespunzător pe internet. Nu consider acest lucru un risc sanitar, în mare parte aceste ore implică un grup foarte restrâns de persoane. Felul în care s-au desfășurat orele de curs din septembrie până pe 9 noiembrie mi-a demonstrat că pregătirea artistică poate continua și cu respectarea regulilor și recomandărilor de protecție. Nu neg existența virusului, ni s-a arătat tuturor cât de periculos este, însă consider că arta și cultura, ce oferă o identitate unică umanității, nu trebuie puse în izolare. Viitorii muzicieni pe care îi veți vedea pe scenă, viitorii artiști vizuali care vă vor lua mințile în galeriile și muzeele de artă, viitorii actori care vă vor face să plângeți sau să râdeți la următorul spectacol de teatru și viitorii coregrafi sau balerini și balerine ce vă vor face să visați, toți pregătiți în acest moment în școlile vocaționale din întreaga țară, merită o șansă, chiar și în aceste momente grele. Ar fi perfect, totodată, dacă și noi, elevii, și profesorii din liceele vocaționale, am avea un cuvânt de spus în creionarea deciziilor autorităţilor, pentru că momentan nu ni s-a oferit nicio alternativă mai mult sau mai puțin sustenabilă pentru a continua lucrul.

Toată lumea suferă din cauza acestei pandemii, cu toții știm și cu toții sperăm la un final al acestui coșmar, dar cred că este important să nu renunțăm la lucrurile care ne umanizează și ne fac să fim noi. Momentan nu știm cât va dura această închidere a școlilor, mulți ne zic că până la sfârșitul lunii decembrie, dar dacă asta ar însemna să renunţăm la pregătirea noastră pentru atât de mult timp (sperând că școlile se vor redeschide în ianuarie), s-ar putea ca dorințele frumoase pe care le-am menționat anterior să rămână, de asemenea, în izolare.
 
Cu multă consideraţie, Vlad Ciocoiu

Citit 4024 ori Ultima modificare Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020 01:48

4 comentarii

  • postat de Babuinu Duminică, 22 Noiembrie 2020 11:48 188.24.218.*** Link la comentariu
    2
    7

    Nu ati inteles mai nimic din mesajul acestui copil. Se vede ca v-ati bucurat de libertate in copilarie. Se vede clar ca sunteti egoisti si stiti bine a da cu piatra.
    Nu acest copil a creat ziua de azi ci cei care il ataca. Deci cine e vinovatul?
    Va e frica de ceea ce ati creat? Atunci de ce insistati sa pastrati ce ati facut?
    Ce ati produs ca sa consumati zi de zi resursele pamintului? Citi copaci ati plantat? Ca poluati zilnic cu rablele prin oras!
    Nici copiii nu faceti ca daca aveati nu il atacati pe primul care va iese in cale!!
    Mie rusine de mine ca v-am spun lucrurile astea...

    Raportează
  • postat de Alexandru Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020 19:32 109.98.39.*** Link la comentariu
    12
    8

    Pai sa înceapă școlile elevii de la liceele de arta, ca fără socializare se vede ca ei devin depresivi.
    Dar sa nu ii tragă după ei pe toți elevii.
    Nu avem nevoie de vectori asimptomatici de transmitere a virusului. Sau după voi și potopul?

    Raportează
  • postat de Adio! si n-am cuvinte! Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020 18:11 95.76.3.*** Link la comentariu
    16
    6

    Mai copile, nu înțelegi ca in tara asta este nevoie de muzicanți la nunti, cumetrii si bombe numite restaurante, unde cheflii canta, auuu, mamaaa, ca n-am avut noroc, si la tine nu ma mai întorc..

    Aici se câștigă bani, si ce iti mai trebuie, maaaa?

    Raportează
  • postat de Nu trageti in trompetist Sâmbătă, 21 Noiembrie 2020 10:49 5.13.216.*** Link la comentariu
    20
    12

    Liceul este pentru cultura generala,nu pentru a te angaja dupa ce il termini.Asa ca si de acasa poti sa te perfectionezi pe alte laturi artistice.
    Si daca mai sunteti multi cu idei din astea...mai bine te apuci de cantat la alte instrumente necesare la inmormantari!!!!!

    Raportează

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro