* În contractele privind transformarea vilelor de protocol în „centre transfrontaliere”, CJ Galaţi şi Ministerul Dezvoltării dau dovadă de discreţie maximă * „Clauze de confidenţialitate” interpretate în sensul limitării accesului la informaţii * Cum rămâne cu transparenţa şi integritatea instituţiilor publice? *
În ciuda eforturilor noastre ca, prin intermediul unor cereri de informaţii adresate CJ Galaţi, să aflăm, la modul concret, care este menirea fostelor vile de protocol de la Zătun şi Vlădeşti, transformate mai nou în centre transfrontaliere, răspunsurile primite ridică noi semne de întrebare asupra modului în care s-au derulat aceste proiecte şi a modului în care sunt gestionaţi banii publici, fie ei provenind din fonduri europene sau din bugetul local.
Traducere şi interpretare
După cum v-am relatat în paginile ziarului „Viaţa liberă”, vila de la Zătun a fost transformată, prin Programul de vecinătate România – R. Moldova, în „Centru Integrat de Promovare şi Dezvoltare Economică Transfrontalieră” (buget de 475.000 euro), în timp ce vila de la Vlădeşti a fost transformată în „Centru Transfrontalier de Protecţie a Mediului Vlădeşti” (buget 368.970 euro).
Prin cereri de informaţii privind aceste locaţii, am solicitat printre altele să ni se spună şi „ce contracte au fost încheiate în cadrul proiectului cu următoarele specificaţii: procedura de atribuire a contractului şi obiectul contractului, denumirea furnizorului de bunuri/prestări de servicii declarat câştigător, valoarea contractului, denumirea eventualilor subcontractori şi valoarea subcontractelor”.
Altfel spus, ne-ar fi interesat cam cât a costat şi în ce condiţii s-a făcut extinderea cu încă un etaj a vilei de la Zătun şi a birourilor aferente, cât a costat site-ul realizat pentru centrul de la Zătun şi alte „materiale promoţionale”, cine şi cu cât a furnizat mobilierul şi aparatura electronică şi, nu în ultimul rând, cât a costat terenul de tenis cu nocturnă.
În cazul vilei de la Vlădeşti ne-ar fi interesat, de exemplu, cine a furnizat termopanele, cine a furnizat mobilierul, dat fiind că seamănă destul de mult cu cel de la Zătun, dacă achiziţiile din proiect au cuprins şi o fântână arteziană cu amoraşi.
Desigur, în toate acestea ne-ar fi interesat să aflăm dacă au fost respectate normele în vigoare privind achiziţiile publice.
Din păcate, curiozitatea noastră s-a lovit de „clauzele de confidenţialitate” invocate de CJ Galaţi.
Iată ce ni s-a răspuns, sub semnătura preşedintelui CJ Galaţi, Eugen Chebac, vizavi de contractele de achiziţii publice încheiate în cadrul proiectului:
„În conformitate cu prevederile contractuale, respectiv Anexa II Condiţii Generale aplicabile Contractelor de finanţare nerambursabilă pentru Acţiuni externe, finanţate de Comunitatea Europeană, Art.5 Confidenţialitatea şi Art.16 Registre şi verificări tehnice şi financiare, toată documentaţia proiectului este confidenţială pentru o perioadă de cel puţin şapte ani de la executarea plăţii finale”. În susţinerea afirmaţiilor se reproduc textual, în limba engleză, conţinutul Art.5. Ei bine, în traducere, în articolul respectiv se spune: „Obiect al prevederilor Art.16, Autoritatea Contractantă şi Beneficiarul se obligă să păstreze confidenţialitatea oricărui document, informaţie sau alt material comunicat în mod confidenţial pe o perioadă de cel puţin şapte ani de la data plăţii finale”.
Ceea ce înseamnă cu totul altceva decât ce pretinde conducerea CJ Galaţi. De exemplu, oferta unei firme în timpul derulării unei licitaţii publice poate intra în categoria „informaţiilor comunicate în mod confidenţial” şi este logic să fie aşa, dar rezultatul licitaţiei unei achiziţii publice (cum am solicitat noi) în nici un caz nu poate intra în categoria informaţiilor confidenţiale.
De altfel, în răspuns se specifică ulterior că „pentru lucrările specifice proiectului s-a aplicat procedura de licitaţie deschisă, prin Sistemul Electronic al Achiziţiilor Publice – SEAP”. Şi iată cum, rezultatele unor licitaţii pe SEAP sunt introduse de CJ Galaţi în categoria „informaţiilor confidenţiale”.
O mână spală pe alta
În răspunsul său, CJ Galaţi mai spune că „pot fi făcute publice numai informaţiile pe care Autoritatea Contractantă transmite aprobarea sa, respectiv acele informaţii ce fac obiectul Art.6 Vizibilitate din Anexa II Condiţii Generale aplicabile Contractelor de finanţare nerambursabilă (…), respectiv comunicatele de presă care au fost întocmite la lansarea şi la încheierea proiectului”.
Autoritatea Contractantă în 2008 a fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, transformat între timp în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Astfel, dacă e să „traducem” răspunsul primit de la CJ Galaţi, preşedintele Eugen Chebac aruncă pisica transparenţei în „curtea” MDRL.
Urmând acest fir, am adresat o cerere de informaţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului în care, pe proiectele de la Zătun şi Vlădeşti, am cerut în esenţă aceleaşi informaţii precum cele solicitate de la CJ Galaţi.
Ei bine, nu mică ne-a fost surprinderea când am constatat că răspunsul primit de la Direcţia de Comunicare a MDRT este aproape tras la xerox cu cel de la CJ Galaţi în ceea ce priveşte „confuziile” de interpretare a clauzelor privind confidenţialitatea (inclusiv citatul în limba engleză).
Mai mult, în răspunsul său, MDRT susţine că obligaţiile ce revin CJ Galaţi în perioada de implementare şi contractele încheiate în cadrul proiectelor „nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public”!.
Ce spune legea
Acest mod de a reacţiona al autorităţilor locale şi centrale este cel puţin straniu. În privinţa acestor contracte - care când sunt publice, când sunt confidenţiale, considerăm că răspunsul îl dă cel mai bine Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
În art.1 informaţiile de interes de public sunt definite drept „orice informaţii care se referă la sau rezultă din activitatea unei instituţii sau autorităţi publice ce utilizează sau administrează resurse financiare publice”.
În ceea ce priveşte accesul la informaţiile privind achiziţiile publice, art.11/1 prevede: „Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită de lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art.7, contractele de achiziţii publice”.
Adică, nici CJ Galaţi, nici Ministerul Dezvoltării, nu au dreptul să restricţioneze accesul la informaţiile referitoare la contractele încheiate în cadrul celor două proiecte.
Considerăm că sistemul „o mână spală pe alta” aplicat de cele două instituţii ridică serioase semne de întrebare asupra transparenţei şi integrităţii acestor instituţii publice în gestionarea banilor publici, fie ei provenind din fonduri europene sau din fondurile comunităţii locale.
În acest sens, cred că merită amintit că, tot în Legea 544/2001, la art.13., se stipulează că „informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public”.
În încheiere, se cuvine să remarcăm şi un fapt pozitiv. După ce în paginile ziarului nostru am sesizat că deşi, chipurile, CJ Galaţi pretinde că are acţiuni intense de promovarea a centrului de la Zătun, pe site-ul care ar fi trebuit să îl reprezinte a fost postată imaginea centrului de dinainte de renovare, fotografia a fost schimbată. Problema e că, pe fond, avem aceeaşi „Mărie cu altă pălărie”.
