Sfinții Martiri Brâncoveni, ocrotitori ai Mănăstirii Cârlomănești

Sfinții Martiri Brâncoveni, ocrotitori ai Mănăstirii Cârlomănești
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Mănăstirea Cârlomăneşti din judeţul Galaţi a îmbrăcat haină de sărbătoare, cinstindu-şi ocrotitorii spirituali, în marea zi a Sfinților Martiri Brâncoveni.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos la Altarul de vară din incinta ansamblului monahal, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi din protopopiatul Tecuci.
”La slujbă au participat oficialităţi locale, dar şi un mare număr de credincioşi din parohiile învecinate, la care s-au adăugat numeroşi credincioşi români din străinătate, veniţi în această perioadă a anului acasă.
În cuvântul de învăţătură, chiriarhul Dunării de Jos a vorbit credincioşilor despre viaţa frumoasă şi credinţa nestrămutată a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, care s-au arătat curajoşi în sfârşitul lor mucenicesc.
Lângă biserica veche a mănăstirii, cu sprijinul unui om de cultură din localitatea Corod, au fost expuse mai multe cărţi scrise de românii migranţi de-a lungul timpului şi publicate peste hotare, lucrările lor fiind mult apreciate de străini. Operele literare ale acestor români au făcut cunoscută peste hotare cultura română în tot ce avea ea mai reprezentativ și original.
La final, ierarhul Dunării de Jos i-a binecuvântat pe tinerii prezenţi la hramul mănăstirii şi le-a oferit daruri”, se arată într-un comunicat de presă al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
Pe parcursul verii, în cadrul natural al acestei mănăstiri, sunt desfăşurate tabere de vară la care participă foarte mulţi copii din parohiile protopopiatului Tecuci şi nu numai.
Situată între localităţile Cerţeşti şi Cârlomăneşti, la 40 km de Tecuci, într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Cârlomăneşti este un punct de interes religios reaşezat, de curând, pe harta spirituală a Eparhiei Dunării de Jos.
Zidită pe locul unui schit în jurul anului 1445, atestată documentar la sfârşitul secolului al XVII-lea, mănăstirea avea să fie integrată în secolul al XVIII-lea curentului de înnoire duhovnicească promovat de Sf. Paisie de la Neamţ, devenind un important centru monahal din sudul Moldovei.
La 1809 mănăstirea este menţionată ca metoc al Episcopiei Romanului.
În 1821 este complet distrusă de eterişti şi de turci, călugării fiind nevoiţi să fugă. Puţinii monahi rămaşi au schimbat cu circa 1 km locul mănăstirii, construind până la 1824, o biserică de cărămidă, existentă şi astăzi. După 1864 această biserică a deservit credincioşii din satele Cârlomăneşti şi Cerţeşti.
La 1957 biserica este trăsnită, incendiată şi apoi părăsită, în ruină.
Viaţa monahală este reluată în anul 1997, când chiriarhul Dunării de Jos hotărăşte reînfiinţarea ei.
În jurul vechii biserici de cărămidă se înalţă astăzi o biserică nouă şi un corp de chilii ce pot aduce tuturor pelerinilor bucuria rugăciunii şi odihna într-un loc al liniştii binecuvântate.

Citit 549 ori Ultima modificare Sâmbătă, 20 August 2022 07:55

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.