Despre comisarul şef Didel Bădărău, de acum fostul şef al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, nu poţi vorbi decât despre o personalitate complexă, respectată, preţuită.
S-a văzut aceasta de-a lungul anilor, cu prilejul zbaterilor pentru integrarea structurilor româneşti, gălăţene ale Poliţiei de Frontieră în Uniunea Europeană, în Spaţiul Schengen, de exemplu, dar s-a văzut şi ieri, 29 septembrie 2011, în momentele, grele după aprecierea noastră, fericite în acelaşi timp, în care colaboratori şi prieteni au ţinut să-i ureze toate cele bune cu prilejul ieşirii la pensie.
Poate cel mai bine a exprimat în cuvântul său încărcătura momentului tocmai un om din afara structurii militare în care a evoluat ofiţerul de frontieră Didel Bădărău. E vorba de Nicolae Rainea, arbitrul internaţional arhicunoscut, care şi-a exprimat uimirea şi nedumerirea pentru gestul retragerii în rezervă a unui om în plină forţă profesională.
Ieri, curtea instituţiei pe care a condus-o cu atâta har şi aplicaţie s-a umplut, cum spuneam, de prieteni, de colaboratori, de reprezentanţi ai autorităţilor locale. Între aceştia, nu cred că a fost vreunul care să nu regrete „pierderea” unui om deosebit, a unui profesionist care fusese exact omul potrivit la locul potrivit. Desigur, se poate spune că nimeni nu este de neînlocuit nicăieri, dar, la o adică, regretele nu le poate nimeni înăbuşi. În plus, evidenţa poate contrazice sintagma anterioară.
La astfel de consideraţii, mai mult sau mai puţin subiective, au subscris şi ceilalţi exponenţi ai presei gălăţene. Ca şi ei, îi urăm omului Didel Bădărău, proaspăt trecut în rezervă, sănătate şi mulţi ani plini de bucurii.
